Un ghem de blana si un munte de suflet.

Pitzi

Pitzi

Avea 16 ani si ne-a umplut viata de bucurie. Azi-dimineata a plecat sa se intalneasca cu Gogu, care a plecat mai acum 10 ani de langa noi. Ne-a iubit si am iubit-o. Atat.

Anunțuri

De noapte buna, pentru Doina.

http://www.youtube.com/watch?v=eYSbUOoq4Vg

Bah Iedi, tac’tu-i ăla negru de respiră greu?

Mai acum vreo două ore, la știrile de seară de la Prima, o tanti prezentatoare zice:” S-au început filmările la partea a șaptea a celebrei serii science-fiction Războiul Stelelor. Acțiunea va fi plasată după cea din episodul al șaselea, „Întoarcerea Cavalerului IEDI”. Deci nu GEDAI(cum e corectă pronunția, dacă tot ne englezim și ne frantuzim și ne alte alea de dimineață până seară), nici JEDAI, nici măcar JEDI, cum am mai auzit. IEDI. Adică moldovenescul de la Edi. De unde și dialogul de mai jos:

(pe planetă-junglă unde Luke și-a făcut ucenicia stă un bătrânel gârbovit și buhăit, pe gânduri. În spatele lui se materializează o ceată ușoară care ia conturul lui Obi-Wan Kenobi, altu’ decât Alec Guiness, că e mort de ceva ani și decât Liam Nesson, care a cerut prea mulți bani. Altu’. Strigă încet cu un glas tremurat) :

-Ieeeediii………

(nici o reacție)

-Ieeeediiii…..

(nici o reacție)

(lângă Obi-Wan se materializează Yoda, mai verde că oricând, dar cu urechile mai pleoștite decât îl știam noi. Îi face semn lui Obi-Wan că rezolvă el problemă. Strigă mai tare înspre bătrânel) :

-IEDI!!!

(bătrânelul tresare-da, e Luke Skywalker- și se răstește supărat) :

-‘Te-n mă-ta-n cur, că pă mine mă cheamă Luke, nu Edi.

Gondola italo-romana

Prietena Ina Carlan, traitoare in Italia, a scris o carte. A scris-o impreuna cu Dan Norea, constantean de meserie, scriitor de vocatie. De fapt cartea este un dialog intins pe cativa ani intre cei doi, pe traseul Venetia- Constanta si inapoi si se desfasoara pe ape…le line ale internetului, cu aportul pardalnicului de inbox, de unde si subtitlul. Dialogul este savuros, sprintar, in tuse fine si, ceea ce mi se pare cel mai important, nu e caznit. Totul si tonul sunt firesti, aproape ca-i si vezi pe cei doi cum schimba oarece vorbe prin gard, alaturea de drumul satului, undeva pe seara, cand vecinii isi dau binete cand se intorc de pe la muncile lor (da, mai exista asa ceva in Romania…). Am savurat-o cum de mult nu am mai facut cu o carte, nu cred ca mi-a luat o ora. Prietena Ina mi-a promis-o iar domnul Norea mi-a trimis-o. Le multumesc si pe aceasta cale amandurora.

WP_20140315_002

A, am si dedicatie. Fara numar-fara numar 🙂

WP_20140315_003

Pauza

Hai sa luam o pauza, sa ne dam jos din carusel. Play:

http://www.youtube.com/watch?v=SGopSe8f2sw

Asta nu poate merge decat cu asta, zic:

http://www.youtube.com/watch?v=U_dBwJDUlS4

Din nou la treaba!

Tocmai am încheiat prima săptămâna de muncă la o firmă românească, în țara mea românească. Firma se numește M&C Bussines, are filiale în vreo 20 de locuri din țara, o găsiți la http://www.magazine-chei.ro/ și pe facebook la http://www.facebook.com/mcbusinessro?ref=profile. Colectivul este tânăr și dinamic, croit în stil occidental, departe de „școala” Metalocasnica, mașinile de copiat sunt de ultima generație, stocul de chei, microcipuri și accesorii este imens, hârțogăraia o face calculatorul, ce mai… e ce am visat întotdeauna, e locul în care mi-am dorit mereu să lucrez dar nu mi-a ieșit până acum, de unde și pribegia prin cele străinătățuri. Întâmplarea face ca cel care m-a angajat să mă cunoască de vreo 10 ani, ne-am reîntâlnit absolut întâmplător acum 4 luni, în timp ce treceam prin cea mai grea și mai neagră perioadă din viață mea, când moartea mi-a dat târcoale periculos de aproape. I-am cerut ajutorul și, știind ce fel de om sunt și cam ce-mi poate pielea în meseria asta de lăcătuș, totul a venit practic de la sine; ba m-a mai și așteptat să mă întorc din Spania, de la analize. Deocamdată nu va spun cine este, dar nu voi putea să-i mulțumesc niciodată îndeajuns pentru că a ajutat un fost emigrant să nu caute prea mult de muncă la repatriere. Acest om a mai participat și la o premieră pentru mine: este pentru prima oară în viață mea când cineva mă apreciază la adevărată mea valoare, care nu-mi promite câte în luna și-n stele și care a dat pe mine exact atâția bani cât fac, nici mai mulți, dar(mai ales) nici mai puțini.

Așa că, de astăzi, mă găsiți în Ploiești, orașul care m-a adoptat, la Galeriile Omnia, la demisol, unde fac chei în prăvălia roșie cu multe chei 🙂 . O să fac o categorie specială la blog cu întrebări specifice din meserie, am să pun și niște filmulețe cu sfaturi pentru montaje, alegerea broaștelor pentru ușă, etc. și, în general, o să fiu mai prezent lângă voi. Bine m-am întors acasă!

Viață e frumoasă la 45 de ani, zău 🙂 🙂 🙂

P.S. dupa niste zile: am uitat sa pun o poza. Iat-o:

WP_20140304_005[1]

Ca iarna pe casa.

Incepand din seara asta vine iarna, ca pana acum a avut treaba la Licuriciu’. Pe o scara de la 1 la 10, cam cat de nepregatite o sa fie „institutiile statului” de venirea iernii care are prostul obicei sa vina iarna? Io zic ca de vreo 7, ca tara e deja starnita de cand cu accidentul de avion si o sa se miste mai vioi. Vom vedea-vom.