Despre Dongabone

Nascut in Bucuresti la 26 noiembrie 1968.Nascut,crescut si luat zborul din cuib vizavi de Piata Progresul in blocul H1,pe vremea in care copiii stiau sa se distreze si sa profite din plin de copilarie.

Am plecat in armata la cerere,in mai 1988 si am aterizat la Cluj la cea mai titrata unitate,Regimentul 55 Transmisiuni,de unde am fost trecut in rezerva ca sergent in noiembrie 1989,dupa doua luni si o zi  in plus.Cele doua luni le-am facut la ordinul lu’ tovarasu’,la sfecla furajera,iar ziua din durerea in cur a ofiterilor,prea ocupati de un eveniment major in istoria Romaniei ca sa mai aiba timp sa ne completeze foile de drum:Romania-Danemarca.Meciul s-a terminat 3-1 si …ITALIAAAAA VENIIIIIM.De,generatia de aur.

Revolutie.Tocmai fusesem lasat la vatra,sergent in rezerva,certificat de Militar fruntas,certificat de Tragator de Elita,citat prin ordin de zi pe armata pentru  ca am participat impreuna cu colegii din garda la prinderea unui spion si recompensat prin inaintare in grad,fotografie cu drapelul de lupta al unitatii si scrisoare de felicitare adresata tatalui meu de catre col.Ioan Vatasescu,comandantul unitatii(Doamne! ce mandru a fost tata…),basca 5 zile de permisie.Asa ca mi s-a dat o arma.Pe care nu am folosit-o,desi mi-a tremurat degetul pe tragaci de vreo cateva ori.Luasem niste ARO cu bena din curte(vorbim de fosta „Autobuzul”,viitoarea „Rocar” si actuala pajiste de beton impanata cu fier vechi care abia asteapta unul din „baietii destepti” ai lui Base  sa-i faca safteaua si s-o transforme intr-un foarte promitator”proiect imobiliar”) si caram paine de la fabricile de paine catre Piata Palatului,pentru revolutionari,apoi luam morti si raniti si ii ducem la spitale sau la morga.Pur si simplu AM FOST RUGAT sa-mi iau certificatul de revolutionar,dar am refuzat.Parerea mea a ramas aceeasi:adevaratii eroi sunt cei ingropati si singurii beneficiari de drepturi ar trebui sa fie doar urmasii lor.

In 1991,pe 12 septembrie,am intrat in politica.Nu am fost membru fondator,dar la acea data Marele Partid avea cam 500 de oameni(eu eram la nr.11 in organizatia sect.5).Am ajuns rapid vicepresedintele Organizatiei de Tineret la nivel national si tot vicepresedinte la organizatia de sector,functii din care am demisionat la fel de rapid cand am vazut ascensiunea fulgeratoare a coloneilor in rezerva,procurorilor,fostilor securisti ,asta in pofida juramintelor Marelui Patron ca o sa faca din noi,”astia tinerii” o adevarata trupa de soc in Parlament,cu care o sa duca el Romania pe inalte culmi de bla-bla-bla si sa nu ne indoim vreodata ca vom fi iarasi ce-am fost si mai mult decat atat.Prin toamna lui 1993 am demisionat din functii si,conform statutului,dupa un an am fost exclus din partid.Cred.Sper.Da’ mai stii?

In 1994 viitorul meu socru m-a convins sa intru in mica lui afacere.Am plecat de la uzina in rasetele colegilor:”ce,ba,vrei sa fii privatizat?stai dracu’ aicea,unde-i cald si bine”.Prin 2003 mai erau vreo 300 de oameni care „conservau” uzina.In 2004 a  murit .Ca si socrul meu,in 2003,in urma unui infarct.Viata te invata multe,dar cum sa treci peste asta,nu.Cel mai cumplit moment al vietii mele s-a consumat la o ora de la primirea vestii:a trebuit sa-i spun sotiei mele ca tatal ei nu mai e.Nu mai comentez.

Vine 2005,afacerea merge mai departe… pana se duce dracu’.Povestea e foarte lunga,dar concluzia e una singura:am ramas fara spatiu datorita „rechinilor”imobiliari.De,era in buricu’ targului(Calea Dorobantilor).Lasa ca noi faceam chei acolo de vreo 20 de ani si mai si reparam te-miri-ce cu lacatuseria noastra(eu din ’94 si socrul meu si mai dinainte),lasa ca mai era si un atelier de geamuri si o bijuterie care ne incadrau,ca oamenii aia aveau familii,ca noi aveam familii si ca totul,pana la ultimul leu, era trecut prin sita deasa a contabilitatii si ca era chiar o afacere cinstita.N-a contat,Primaria Generala si-a luat mana de pe noi,a reziliat contractele de inchiriere,nu a atacat sentinta in instanta si pe data de 3 decembrie 2005 am inchis usa cu lacrimi in ochi si am dat cheile noului proprietar.

Pana la Pastele lui 2006 nu am facut altceva decat sa toc banii pe care-i stransesem pe benzina,langosi mancate in masina si telefoane mobile si fixe in incercare de a gasi un spatiu in care sa imi continui treaba.Canci!La indemnul unui prieten(„Vino frate incoace,ca vedem noi…”),pe data de 2 mai 2006 ma urcam in autocar cu destinatia Madrid.Pe 3 mai,la granita,am mai luat inca o pastila al dracului de amara:cel mai bun prieten al meu C.,cu care plecasem in aventura vietii noastre,s-a intors acasa,pentru ca „nu suporta drumul”.

Si de atunci imi caut drumul.

13 răspunsuri

  1. Citeam aici si ma gandeam ca in comparatie cu tine, eu am trait sub un clopot de sticla 🙂 Interesant.

  2. Hahaha, esti tare maestre. Salutari din Canada. Stii, noi ne luam la tranta cu ursii polari si avem o vorba de duh aici..la noi, in Quebec..ceea ce nu te omoara, te face mai tare !

  3. El Don :p
    Interesanta poveste , felicitarile mele ca ai reusit , dar tot iti arat obrazul pentru drapelul ala din prima pagina, vad ca tot in limba noastra scrii…

  4. citesc a x-a oara povestea ta. Inca o data, des chapeaux.
    Da, povestea ta este mult, mult mai acorata in realitatile romanesti.
    Si credeam ca eu am avut o viata palpitanta…

  5. tii, avem aproape aceeasi varsta. Daca citesc in stil arab 😀

  6. mult succes, domnule(imi vine sa-ti zic asa din cauza de „don”). ai o inima mare. ai dreptate cu eroii.

  7. bv gabita apreciez curajul tau ai fost si vei ramane un invingator bafta si incontinuare

  8. Dacă socotesc eu bine, aveai vreo 37-38 de ani când ți-ai început ”marea aventură” O vârstă excelentă pentru o asemenea schimbare în viață, nici pre tânăr, ca să crezi că tot ce zboară se mănâncă, nici prea uzat.
    Povestești undeva și ce s-a întâmplat de atunci încoace ? Ar fi foarte interesant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: