Ministerul Nimicului.

Sintagma este preluata de la prietena Neuroanchiloza- o gasiti in dreapta, in blogroll- care lucreaza in domeniul medical si are apetențe in a gasi articole pe tema medicala din Romania si din lume. Ceea ce a gasit ea mai zilele trecute si a publicat pe blog depaseste orice imaginatie in ceea ce priveste faza aia cu tichia de margaritar pe care o tot invatam noi, astia mai batranii, in copilarie. Cititi acest articol, apoi stirea de pe Mediafax si, daca mai aveti nervi, cautati si ordinul publicat in MO. O sa va radeti cu lacrimi. Am si comentat la prietena Neuroanchiloza pe tema asta, nu o mai fac si aici. Asta ar fi un exemplu.

Al doilea ar fi o ancheta jurnalistica din Jurnalul National. Articolul de la care s-a plecat e acesta si a generat, la cateva zile distanta, aceasta replica, din care va rog din inima mea mica, dar voinica, sa cititi si atasamentul.

Eu sunt un consumator fanatic de literatura SF de cand am invatat sa citesc. Am inceput cu colectia revistei Stiinta si Tenhica, am continuat cu absolut tot ce era publicat in anii grei ai comunismului si am sfarsit prin a fi abonat la Biblioteca Americana din Bucuresti, de unde luam numai SF-uri, incepand cu Asimov si terminand cu Clarke. Sau invers… Am si scris, imediat dupa Revolutie, doua povestiri. Una dintre ele cred ca este publicata in Colectia Stiintifico-Fantastica din anii aceia, cel putin asa m-a lasat sa inteleg scrisoarea primita de Mihai-Dan Pavelescu in vara lui `90. Dar nu trebuie sa fii vreun mare consumator de SF ca sa-ti dai seama de jocul pe care il face acest domn, Ioan Piso pe numele lui, seful ROSA. A avut un buget pe mana din care a impartit cu generozitate pe unde a vrut. Si nu mai intru in detalii, ca ar trebui sa-mi aduc aminte si de Udrea si de Videanu si de……

Ca o antiteza la nesimtirea, tupeul, incultura, aplecarea spre prosteala, modul jmekeresc in care acest Ioan Piso iti intoarce portofelul in fata, va propun un mod omenesc de comunicare. E vorba de ARCA, o organizatie non-guvernamentala care, pe langa obiectivele pe care si le-a propus, are unul si mai mare: alearga dupa bani! Cititi acest articol-interviu si va rog sa remarcati amaraciunea cu care Dumitru Popescu incheie.

Diferenta? Un neica-nimeni care face misto de toata lumea prin ton, prin argumentare, prin logica sucita a frazei, cat sa te pierzi in amanunte si sa te prosteasca sau sa te zapaceasca la lumina zilei, si un om care stie ce zice, e sincer, e dedicat misiunii sale. Primul e slujbas la stat si e un PURTATOR DE STAMPILA, cu nimic mai prejos decat ala care iti da aprobarea sa-ti faci un balcon la casa, sau sa muti un nenorocit de contoar electric sau de gaze 3 metri mai la dreapta, sau iti face o ”ancheta sociala” care dureaza 4 ani ca sa infiezi un copil, etc. Celalalt e o persoana particulara care are o pasiune si care, pentru visul sau, a strans pe langa el o seama de nebuni care sunt dispusi sa-si sacrifice banii, timpul liber, VIATA, pentru a atinge stelele.

Oameni frumosi de la ARCA, va sarut cu drag!

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Multzam pentru referire, frate. Nici nu stii in ce moment bun a picat 🙂

  2. Pai nu-i prea multa veselie pe aici…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: