Ce mai fac tiganii cu buletin romanesc prin Spania: ”Zdrentarosii”

Citesc azi in ABC un reportaj-interviu cu Mari Cruz. Hai sa vi-l povestesc, ca doar n-o sa va pun sa invatati spaniola :). Are 78 de ani si, imediat dupa razboiul civil, familia ei a inceput sa se ocupe cu colectarea gunoaielor din trei cartiere madrilene: Cartierul Salamanca, 2 Mai si Arguelles. Plecau la 5 dimineata cu carucioarele si mergeau din casa in casa de unde luau gunoiul. Pe vremea aia nu exista selectare, asa ca luau totul. Resturile menajere le dadeau la porci, oi, capre si gaini (pe care le cresteau in curte), hartia si metalul le vindeau la centre specializate, iar hainele intr-un targ de vechituri de langa Las Ventas, unde este Plaza de Torros, arena celebra unde se desfasoara coridele, iar ce nu se recupera era aruncat la groapa de gunoi ce exista pe locul unde e acum Hospital de la Paz. Era o slujba zi- lumina, respectata de cetateni si de autoritati si care a si imbogatit-o oarecum pe venerabila doamna. Nu e de colo sa ai o casa in buricul Madridului si una la munte, nu?

Apoi actiunea se muta in 2012, de unde si o oarecare mirare a autoarei: cum sa existe gunoieri ”manuali” in epoca selectarii, a colectarii cu camioane si a automatizarii reciclarii? Ei bine, exista, si de trebusoara asta se ocupa, ati ghicit!, tiganii romani. Numai ei.

Sunt 15, traiesc sub cerul liber intr-un parc, pe o esplanada perpendiculara cu Avenida de Asturias. Nu au acte, refuza sa fie fotografiati, se spala prin toaletele publice si se incalzesc la focuri facute din cartoane. In ”timpul liber” cersesc si spun ca fac cam 20 de euro pe zi. Fraza de incheiere spune tot: ”O punga alba de plastic cu logo-ul H&M, bucati de fier vechi, un carucior de supermaket si haine imprastiate pe pamant, langa arborii din parcul lor, etalind propriile decoratiuni. Mari Cruz are doua case. Una in La Ventilla si una la munte. Familia ei a reusit manevrand cantitati generoase de bani ca gunoieri in perioada tulbure de dupa razboi. Dar, in mod sigur, romanii nu au avut niciodata o proprietate. Supravietuirea e scopul lor. Traiesc ca sa munceasca. Ei sunt noii gunoieri din La Ventilla.”

Hai sa vorbim. Daca ai plecat in emigratie, tu, ca om cu oarecare educatie si cultura, e clar ca ti-ai stabilit un scop. Ma iau pe mine ca exemplu: vreau sa-mi strang bani pentru a-mi redeschide afacerea in Romania, sa termin casa de la tara dupa standardele pe care le am in cap si sa asigur, cat-de-cat, un trai decent celor ramasi acasa, pe care Traian si Emil, aceste genii in ale economisirii pe spinarea altora, i-au lovit atat de miseleste impozitandu-le pensiile. N-or fi chiar cele mai cele mai inalte scopuri in viata la care se poate gandi cineva, dar sunt ale mele… atat ma duce pe mine capul si procedez in consecinta.

Tiganii se plang oricui sta sa se uite in gura lor ca in Romania sunt discriminati, ca nu pot sa invete, ca nu ii angajeaza nimeni, ca nu pot invata in limba materna si alte cacaturi. Pai cum sa invete cand ei, in loc sa-si dea copii la scoala, ii tarasc sa rascoleasca prin gunoaiele Madridului? Una dintre protagonistele reportajului se numeste Andreea, are 28 de ani si TREI copii. Si o sa mai toarne. Se pot infiinta scoli si facultati in care sa se predea in mama limbii tiganesti, dar e lipsa de ”clienti”. In Spania exista o lege conform careia tu, ca parinte, esti obligat sa-ti tii copilul la scoala si sa il intretii pana la 18 ani. Nu se fac diferente: copii de marocani, chiar daca se duc si la scoala lor religioasa, unde invata sa scrie si sa citeasca in limba lor, se duc si la colegiu. Copii romani, sud-americani, bulgari, rusi, englezi, etc., se duc la colegiu. Prietenii nostri Florin si Oli se gandesc deja unde sa-l dea pe Denis la facultate si strang bani pentru asta. Nu cunosc nici un roman care sa aiba copilul la un colegiu particular, toti sunt la public. Dar se descurca foarte bine si inca nu am auzit ca vreun copil de roman sa fie repetent.

Tigani nu cunosc, ca nu ne aflam in acelasi areal de raspandire; eu fac parte dintr-o comunitate care se trezeste cu noaptea in cap si pleaca la munca. Dar ii vad pe ici-pe colo pe sub poduri sau bagati cu totul in tomberoanele de gunoi sau hartie, prin magazine, cu ochii dupa furat sau cersind pe te-miri unde. Ma deranjeaza teribil cand citesc ceea ce v-am relatat mai sus. Ma mai deranjeaza ca nu se face si distinctia intre romani si tigani, dar traiesc intr-o tara unde toleranta e la ea acasa nu doar declarativ, ca la noi acasa. Ce scrie in buletin sau pasaport? Roman? Spaniolii nu fac diferenta intre ungur sau tigan sau lipovean sau moldovean si asta e un lucru bun. Dar pe mine ma deranjeaza cand citesc ca 15 romani rascolesc prin gunoaie ca sa-si duca zilele.

Discutia e mai lunga si poate fi prelungita pana la Pastele cailor. Dar cred ca s-ar impune ca obligativitatea scolarizarii pana la 18 ani sa fie si pusa in aplicare. Chiar mi-as dori sa vad scoli exclusive de tigani, mergand pana la liceu. Chiar mi-as dori sa vad programe nationale de invatamant cu scoala-masa pentru mii de copii fara posibilitati, saraci, fie ei romani, tigani sau mai stiu eu ce. Unii vor spune ca suntem o tara saraca si m-am trezt sa sar eu ca proasta din baie sa-mi dau cu parerea despre o chestie care se poate rezolva si cu prietenul nostru ”las` ca merge si asa”. Nu, nu merge! Spune cineva din spate ca nu sunt bani? Stai jos, 4 pentru azi! Bani sunt. Sa va dau un singur exemplu de institutie care ar putea sa scolarizeze cate un milion de copii pe an: biserica. Are zeci de mii de puncte de lucru prin toata tara, nu plateste impozite pe salarii, pe terenuri sau proprietati, are munti, paduri, terenuri, monopol pe cateva afaceri, nu taie chitanta la nici o activitate prestata, nu plateste TVA… Cand a citit ultima oara cineva dintre voi despre un camin de batrani, de copii sau vreo scoala finantata EXCLUSIV de catre biserica? Generatii intregi de spanioli au invatat la scoala lipita de biserica din cartier, cu sortuletul alb peste haine; au primit invatatura si masa de la calugari si maici, asa cum au fost ele: mai un sut in cur, mai o linie la palma, mai un pai in paine, dar au invatat sa scrie si sa citeasca, sa convietuiasca, sa socializeze, sa isi doreasca sa-si depasesca conditia si sa ridice capul in lume.

Au trecut 23 de ani de la Revolutie, Romania bate pasul pe loc in chestiuni esentiale, care tin de insasi supravietuirea natiunii si de ratiunea ei de a fi iar eu imi inghit lacrimile cu noduri citind ca 15 ROMANI rascolesc prin gunoaie la Madrid.

PS: 1- Termenul traperos inseamna textual zdrentarosi, dar aici este folosit cu intelesul de gunoieri;
2- Articolul a aparut astazi in ABC, dar este preluat de pe un blog scris de Iara Mantinan Bua.