Ce mai citesc eu. Azi, furnicile!

Bernard Werber- Furnicile. Editura Nemira 1995.

Ce poate fi mai banal decat o furnica? Un om!, gandindu-te la rece dupa ce ai citit acesta carte. Autorul te duce, aproape fara sa te gandesti, din lumea ta, inspre lumea insectelor. Usor-usor, limbajul oarecum corect si logic intre cititor si autor se transforma intr-un limbaj si mai logic intre cititor si insecta. Dupa aia, totul devine simplu: cateva notiuni (nu putine) de entomologie si de chimie te transforma pe tine, un om simplu, care calci in picioare fara sa simti legiuni de furnici de-a intregul vietii, intr-un mare cunoscator al comportamentului acestor insecte. Cartea ia viteza destul de rapid: in pagina 52 se declanseaza un atac al unei Ciocanitori-verzi impotriva musuroiului. Pana in pagina 55 totul e rezolvat. Acele 3 pagini mie, ca cititor profesionist, mi-au oferit una dintre cele mai socante, rapide si mai incarcate de emotie felii de lectura pe care am putut-o gusta in viata mea.

Imperii, federatii, caste, specializari, veti gasi totul aici, nu mai departe decat o privire spre varful bonacului. Veti deschide o usa spre viespi, termite, melci cu sau fara cochilie, gandaci de bucatarie sau de-balegar, larve, coconi, paienjeni, etc, etc, etc…

Bineinteles ca autorul va introduce si o intriga aici. Acest autor a ales ca intriga sa fie politista. La ce poti sa te astepti de la un francez? 🙂 Glumeam…

Razboaiele prin care trece Bel-o-kan, cetatea furnicilor roscate, modul in care gandeste regina acestei cetati, expeditia catre marginea lumii, in care planeta e un cub, modul in care vreo 20 de oameni dispar, felul in care se inventeaza si se renunta la arme de distrugere in masa(zidul de plante carnivore si ”tancul” din carabusi purtati pe spinarea a 6 luptatoare din Batalia Macilor), sunt de natura sa iti zguduie credintele tale despre Atot-puternicul OM care nu are rival pe planeta.

Autorul se foloseste de un instrument literar pe care l-am intalnit si in ciclul ”Fundatiei”: o ”Enciclopedie a cunoasterii relative si absolute”. La Asimov se numea ”Enciclopedia Galactica”. De, americanii sunt mai pragmatici 🙂

Una peste alta, aceasta carte m-a facut sa ma asez in cur in curtea casei unde am trait 5 ani si sa ma uit la furnici. In primavara are loc, pentru inceput, roirea printeselor. Acestea se aseaza in construirea de noi orase apoi au loc razboaiele. Am apucat sa fac ceva poze acestor razboaie, dar o fotografie nu poate acoperi amploarea unui razboi.

Voi cititi cartea, ca eu va dau pozele 😉 . Dar mai tarziu, ca vad ca nu le pot incarca. Raman dator, ok?

Anunțuri

5 răspunsuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s