Cele 3 intalniri de gradul 3 din vacanta mea

Despre nepotul Gruia v-am mai spus aici. In august ne-am si vazut la ochi, precum se vede:

Mi-e drag de el de nu pot sa va explic, mai ales ca sor-mea si cumnatu` sunt cei mai relaxati parinti din lume: copilul era imbracat lejer( doar in pempersi), are un pat intreg la dispozitie, doarme singur, nu urla decat cand il loveste foamea, asculta in permanenta la un nivel decent Rock FM si se pare ca-i place de vocea lui Lucian Boariu, zis si Cusurgiu` 🙂 . Il ascult pe Boariu de prin mileniul trecut (cum spune el insusi) si vreau sa spun ca Gruia nu are gusturi proaste deloc.

A doua intalnire a avut loc pe drumul de intoarcere din tara. Nu apucasem sa vad inca Oceanul Atlantic. Ei, bine, l-am vazut. Si mi-a placut, de unde si zambetul destul de tamp de pe fata 🙂 :

Cea de-a treia intalnire s-a produs in Franta, pe langa Verdun. Tocmai evitasem un episod de vanatoare cu radiatoru`: o caprioara traversase in mare viteza soseaua si acum se uita la noi de pe un tapsan din dreapta. Pe sistemul ”daca vezi o minge pe sosea, in secunda doi apare si copilul”, am pus frana. Apare si hartuitorul de rigoare din stanga. Un caprior frumos cu coarnele destul de mari, hop si el!, sa ajunga din urma ”prada”. Numai ca fraierica aluneca pe asfalt si cade usoooooor pe capota masinii mele. Mai bine zis, se propteste in ea, ca eram oprit de mult si acum contemplam amandoi istoria. Junele se redreseaza si, fara sa zica mersi, pardon, bonsoar!, fuge dupa tipa. Totul s-a intamplat atat de rapid incat sotia nu a ajuns in timp util la aparat, sa-i traga o poza macar. Dar, dupa vreo 4 km, am tras pe dreapta intr-un popas, sa vad ce pagube am la masina, ca e cam greu fara un far sau un radiator spart la drum lung. Cotrobaiam prin motor cand consoarta ma intreaba:
-Auzi, tu ai vazut ce culoare are asfaltul asta?
Ma uit. Roz. Deci roz-roz. Mai, nene,ROZ!!! Mai vazusem in Germania si Austria asfalt verde si cu sclipici in el, ca zici ca sofezi prin sufragerie, dar ROZ??? Am facut niste poze, dar era cam innorat, nu a iesit la calitatea pe care o doream eu. Dar culoarea aia e roz. O sa-i fac un cadou virtual Simonei Tache: Simona, te cadorisesc cu una bucata de sosea ROZ. Primesti? O sa te razi un pic, promit! 🙂

Anunțuri

6 răspunsuri

  1. deci lasa oceanul, lasa rozul, zi m ai bine cum e cu capriorul alergator 🙂

    P.S. in poze esti tu cu flacaul? 😉

    • Am vazut cu vreo 25 de metri mai in fata mea 3 masini oprite pe contrasens. Apoi a venit si caprioara in mare viteza din bucatica aia de crang. Ea a apucat sa vada o portiune de gard de vreo doi metri; a ocolit si a traversat prin fata noastra si a urcat pe o panta, inspre poienita din dreapta mea. Apoi a aparut si capriorul, ca un taur pe urmele ei.. A alunecat, s-a lovit usor de masina si apoi, tusti, direct in gardul ala! Mascul,de… 🙂 🙂 🙂 S-au reunit in poienita si au fugit in padure. Ce m-a impresionat a fost atitudinea celor din masini: s-au dat jos rosii de emotie si cu aparatele in mana, ciripind ca un stol de vrabii. Eu am si dat de mancare la caprioare, pentru noi nu era o noautate, dar oamenii aia poate nu vazusera in viata lor asa ceva. Si am realizat, din nou, ca ne batem joc de tara noastra cu multa ravna si pasiune, demne de o cauza mai buna. Romania ar putea sa traiasca doar din turism si din exploaterea propriilor resurse naturale mai bine decat Germania sau Franta ori Austria. Ma rog… alta discutie. Imi pare rau ca nu am putut face poze, dar totul s-a petrecut foarte repede, 8-10 secunde.

  2. Uite la el ce incruntat e (de ala micu’ zic) :)) Sa fie de la ce audiaza? Stie el ce-i bun. Rock on 😉

    • Tocmai il trezise ma-sa, ca doar venise unchiul. Sa stii ca tipul are un lipici extraordinar la camera foto. Pur si simplu pozeaza ca un manechin cand ii vede pe parinti cu camera in mana. Nu vreau sa exagerez cu poze de-ale lui, ca nu sunt genul; multi nu vad nimic spectaculos in fotografii cu bebei-sa fiu sincer, nici eu. Dar asta e sange din sangele meu 🙂 Am un link cu un album intreg, vreo 1400 de poze si ceva filmulete, mai intru din cand in cand…

  3. Frumoase poze, sa-ti traiasca nepotul, sa fie sanatos si fericit. Se citeste mandria pe fata ta, dongabone, ceea ce e foarte frumos. 1400 de poze… hahahaha
    Imi plac bratarile tale de piele. 🙂
    Si sosea verde cu sclipici n-am vazut, da’ trebuie sa fie misto! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: