Rcs- Rds- Digi- Cablu, cand mori?

Va spun din capul locului ca aceasta e o postare care reflecta strict experientele mele cu RCS-RDS si sunt direct responsabil de ceea ce scriu si declar, ca sa nu avem vorbe la proces.

Cand am plecat de acasa, in mai 2006, nu mi-a stat gandul la televiziune. Impactul emigratiei este atat de coplesitor ca nu-ti mai arde si de distractii in perioada imediat urmatoare. In vara lui 2007, la mersul acasa din vacanta, am fost la RCS sa facem contract pentru o antena de satelit. Totul a decurs normal, atata vreme cat eram proprietarul apartamentului. Numai ca, la receptia marfii, surpriza! Am fost retrimis la un Auchan din Balta Alba unde mi s-a spus ca nu au sa-mi dea farfuria si LNB-ul (chestia aia ca un spray mai mic care se pune in centrul farfuriei), doar decodorul. Asta DUPA ce semnasem deja contractul si eram abonat. Nu-i bai, zic, da-ti-mi-l pe ala ca ma descurc eu. In Galapagarul iubit am dat fuga la un Leroy-Merlin si am cumparat LNB-ul, ca farfuria mi-a facut-o cadou un prieten. Am instalat-o prin mijlocirea unui marocan, Karim, si la buna vedere. 50 de euroi.

Si au inceput cacanariile. In 2007 am putut plati pentru 12 luni, din ratiuni evidente. Anul urmator nu s-a mai putut: plata nu putea depasi anul calendaristic, ca asa voia tanti firma. Explicatiile pe care le-am primit sunt de tot rasul: cica nu coincidea sfarsitul anului fiscal cu cel calendaristic si erau diferente la cursul euro-dolar. Doooooh!!!!

Apoi, plata. Nu se putea plati decat de catre proprietar. Fa-i acte soacra-mii, alearga peste tot ca sa poata plati in intervalul dintre ianuarie si august (noi, venind in august in tara, puteam plati doar pana pe 31 decembrie). Pune oamenii pe drumuri sa plateasca, ca nici noi nu suntem chiar nababi… La asta se mai adauga si cacatul cu administrarea contului din tara, asupra caruia o sa revin.

Anul trecut, a intervenit faza cu grupul Intact. Nu puteam rezilia contractul, ca am doua: unul pentru noi, de satelit, adica DIGI si unul pentru cablu, adica analog, pentru chiriasa noastra, care ne-a spus clar ca vrea cablu in casa. Ca sa nu mai ajungem sa se opreasca amandoua tevile daca una dintre ele nu era platita (si s-a intamplat de vreo 3 ori, pentru ca banii din conturile romanesti calatoresc cu viteza melcului fara coarne), am decis ca eu si sotia sa ne impartim contractele fiecare cate unul.

Anul asta, in vara, am stat la o coada de o persoana vreo ora, in acelasi Auchan din Balta Alba. A trebuit sa venim burdusiti cu toate actele pe care le aveam prin casa si prin Spania. Cand, in sfarsit, iti vine randul sa te asezi pe scaun in fata DUMNEZEULUI sau DUMNEZEEI de la ghiseu, gata, viata ta e completa, te poti sinucide linistit, ai reusit totul pe planeta, e timpul sa stingi lumina. Securitatea lui Ceasca mai avea mult pana sa te puna sa vii cu atatea acte pentru a demonstra ca esti o simpla fiinta umana care vrea doar sa-i fie tras in casa un nenorocit de cablu de antena. Dar astea sunt doar detalii birocratie, organizatorice. Detalii care au mers pana intr-acolo incat a trebuit sa merg la banca, sa platesc pentru un tokken 3 lei pe luna, ca sa pot face in mortii ma-sii transferul in lei pentru cei 10 euro pe care trebuie sa-i platesc pe luna pentru ca, ce sa vezi, firma lu` peste nu primeste plati in euro!

Acum sa vorbim si despre ce imi spune mie domnul Teszari la ce sa ma uit. Domnul asta e patronul RCS-RDS. Incerc din rasputeri sa-mi iau seama la ce spun, la faptul ca NU e bine sa fii rasist, sovin, xenofob. Pentru ca omul e ungur.

La fel cum a sesizat si Julius Constantinescu, coincidentele se tin lant in relatia RCS cu celalalte televiziuzi din Romania. Cum s-a lansat Digi 24, post propriu de stiri 24 de ore, cum au aparut si motive ca Antena 3, cel mai urmarit post de nisa sa fie scos din grila RCS. Acum, cum s-au pus pe picioare cateva posturi gen DIGI WORLD ale aceluiasi provider de cablu, intreaga retea a Discovery a devenit caduca si o dam la cur, invocand alte motive pe care nici nepotul meu Gruia (nume dac) nu le crede. Si pustiul inca nu stie sa vorbeasca, dar invata el… Dar, stai asa, eu am semnat un contract care imi stipuleaza clar ce pachet de programe am cumparat. Mars, bai, clientule! Pai nu vezi ca noi am scris cu litere mai mici ca avem dreptul sa n-ai dreptul? ”Compania de cablu poate modifica unilateral grila de programe, fără acceptul clientului”. Mars!!!

Mie imi placeau anumite emisiuni de la Antene. IN DIRECT cu Carmen Avram era una dintre ele. Ma uitam si la Badea, la Ciutacu, la Gadea din cand in cand. Dar erau si filme pe Antena 1, asa cum sunt pe PRO TV sau HBO. Vanatorii de mituri sau Wheelers Dealers sau Dynamo ori Cum se fabrica erau emisiuni preferate pe Discovery. Cine pizda ma-sii se crede oricine sa-mi spuna mie la ce ma uit?

Am cumparat un pachet de programe de la un provider de cablu? Ma astept ca macar sa ma intrebe daca sunt de acord sa-mi schimbe ordinea de zi. Cine mata esti tu sa ma obligi sa vad ce vrea muschii tai? Ai ajuns mare dpdv politic? Ai tai fac presiuni de 23 de ani in lumea politica romaneasca si au ajuns in fiecare guvern si tu te numesti OM DE AFACERI??? Asa vreti VOI sa ne tampiti pe NOI? Bai, Teszari, sa nu dea Dumnezeu cel sfant sa vrem noi cablu, nu pamant!, ca sa parafrazez un oarecare poet de-al nostru. Nu spui cine, ca habar n-ai.

Prietena Simona Tache intreaba pe fb de ce nu reziliem contractele cu RCS. Pentru multi e tare complicat, si ma refer aici la cei din emigratie, tocmai din motivele explicate mai sus. ”Baietii” stiu ca un roman care vine acasa in vacanta doar 25-26 de zile pe an, ca mine, nu are timp sa se ocupe de ei. Si, sa fiu sincer, te umfla si rasul cand te lovesti de tutele alea de la ghiseu, care se comporta exact ca niste roboti care canta aceleasi partituri date spre interpretare de dimineata.

Problema este ca un consumator roman nu isi cunoaste drepturile. Sa fi fost eu acasa, nu va mai saturati de mine, eram pe toate posturile TV cu spume la gura… 🙂 Mai ales ca, de cateva zile incerc experienta de a-mi dori un dictionar unguresc-roman: AXN trebuie setat la doua ore pentru limba engleza audio si romana subtitrare iar History nu iese nici sa-l futi din ungureste catava ore la miezul zilei. Trag tare pe Viasat pana in vara, cand ma duc acasa sa reziliez contractul cu ungurul asta de doi lei.

Ar fi si culmea sa accept asa ceva.

PS: cititi cu mare incredere ”Zilele RCS-RDS” la Daily Cotcodac. Treceti prin postarile lui Julius si ale autoarei Ina_adevărata, vi le recomand cu placere.

Anunțuri

Ce mai fac tiganii cu buletin romanesc prin Spania: ”Zdrentarosii”

Citesc azi in ABC un reportaj-interviu cu Mari Cruz. Hai sa vi-l povestesc, ca doar n-o sa va pun sa invatati spaniola :). Are 78 de ani si, imediat dupa razboiul civil, familia ei a inceput sa se ocupe cu colectarea gunoaielor din trei cartiere madrilene: Cartierul Salamanca, 2 Mai si Arguelles. Plecau la 5 dimineata cu carucioarele si mergeau din casa in casa de unde luau gunoiul. Pe vremea aia nu exista selectare, asa ca luau totul. Resturile menajere le dadeau la porci, oi, capre si gaini (pe care le cresteau in curte), hartia si metalul le vindeau la centre specializate, iar hainele intr-un targ de vechituri de langa Las Ventas, unde este Plaza de Torros, arena celebra unde se desfasoara coridele, iar ce nu se recupera era aruncat la groapa de gunoi ce exista pe locul unde e acum Hospital de la Paz. Era o slujba zi- lumina, respectata de cetateni si de autoritati si care a si imbogatit-o oarecum pe venerabila doamna. Nu e de colo sa ai o casa in buricul Madridului si una la munte, nu?

Apoi actiunea se muta in 2012, de unde si o oarecare mirare a autoarei: cum sa existe gunoieri ”manuali” in epoca selectarii, a colectarii cu camioane si a automatizarii reciclarii? Ei bine, exista, si de trebusoara asta se ocupa, ati ghicit!, tiganii romani. Numai ei.

Sunt 15, traiesc sub cerul liber intr-un parc, pe o esplanada perpendiculara cu Avenida de Asturias. Nu au acte, refuza sa fie fotografiati, se spala prin toaletele publice si se incalzesc la focuri facute din cartoane. In ”timpul liber” cersesc si spun ca fac cam 20 de euro pe zi. Fraza de incheiere spune tot: ”O punga alba de plastic cu logo-ul H&M, bucati de fier vechi, un carucior de supermaket si haine imprastiate pe pamant, langa arborii din parcul lor, etalind propriile decoratiuni. Mari Cruz are doua case. Una in La Ventilla si una la munte. Familia ei a reusit manevrand cantitati generoase de bani ca gunoieri in perioada tulbure de dupa razboi. Dar, in mod sigur, romanii nu au avut niciodata o proprietate. Supravietuirea e scopul lor. Traiesc ca sa munceasca. Ei sunt noii gunoieri din La Ventilla.”

Hai sa vorbim. Daca ai plecat in emigratie, tu, ca om cu oarecare educatie si cultura, e clar ca ti-ai stabilit un scop. Ma iau pe mine ca exemplu: vreau sa-mi strang bani pentru a-mi redeschide afacerea in Romania, sa termin casa de la tara dupa standardele pe care le am in cap si sa asigur, cat-de-cat, un trai decent celor ramasi acasa, pe care Traian si Emil, aceste genii in ale economisirii pe spinarea altora, i-au lovit atat de miseleste impozitandu-le pensiile. N-or fi chiar cele mai cele mai inalte scopuri in viata la care se poate gandi cineva, dar sunt ale mele… atat ma duce pe mine capul si procedez in consecinta.

Tiganii se plang oricui sta sa se uite in gura lor ca in Romania sunt discriminati, ca nu pot sa invete, ca nu ii angajeaza nimeni, ca nu pot invata in limba materna si alte cacaturi. Pai cum sa invete cand ei, in loc sa-si dea copii la scoala, ii tarasc sa rascoleasca prin gunoaiele Madridului? Una dintre protagonistele reportajului se numeste Andreea, are 28 de ani si TREI copii. Si o sa mai toarne. Se pot infiinta scoli si facultati in care sa se predea in mama limbii tiganesti, dar e lipsa de ”clienti”. In Spania exista o lege conform careia tu, ca parinte, esti obligat sa-ti tii copilul la scoala si sa il intretii pana la 18 ani. Nu se fac diferente: copii de marocani, chiar daca se duc si la scoala lor religioasa, unde invata sa scrie si sa citeasca in limba lor, se duc si la colegiu. Copii romani, sud-americani, bulgari, rusi, englezi, etc., se duc la colegiu. Prietenii nostri Florin si Oli se gandesc deja unde sa-l dea pe Denis la facultate si strang bani pentru asta. Nu cunosc nici un roman care sa aiba copilul la un colegiu particular, toti sunt la public. Dar se descurca foarte bine si inca nu am auzit ca vreun copil de roman sa fie repetent.

Tigani nu cunosc, ca nu ne aflam in acelasi areal de raspandire; eu fac parte dintr-o comunitate care se trezeste cu noaptea in cap si pleaca la munca. Dar ii vad pe ici-pe colo pe sub poduri sau bagati cu totul in tomberoanele de gunoi sau hartie, prin magazine, cu ochii dupa furat sau cersind pe te-miri unde. Ma deranjeaza teribil cand citesc ceea ce v-am relatat mai sus. Ma mai deranjeaza ca nu se face si distinctia intre romani si tigani, dar traiesc intr-o tara unde toleranta e la ea acasa nu doar declarativ, ca la noi acasa. Ce scrie in buletin sau pasaport? Roman? Spaniolii nu fac diferenta intre ungur sau tigan sau lipovean sau moldovean si asta e un lucru bun. Dar pe mine ma deranjeaza cand citesc ca 15 romani rascolesc prin gunoaie ca sa-si duca zilele.

Discutia e mai lunga si poate fi prelungita pana la Pastele cailor. Dar cred ca s-ar impune ca obligativitatea scolarizarii pana la 18 ani sa fie si pusa in aplicare. Chiar mi-as dori sa vad scoli exclusive de tigani, mergand pana la liceu. Chiar mi-as dori sa vad programe nationale de invatamant cu scoala-masa pentru mii de copii fara posibilitati, saraci, fie ei romani, tigani sau mai stiu eu ce. Unii vor spune ca suntem o tara saraca si m-am trezt sa sar eu ca proasta din baie sa-mi dau cu parerea despre o chestie care se poate rezolva si cu prietenul nostru ”las` ca merge si asa”. Nu, nu merge! Spune cineva din spate ca nu sunt bani? Stai jos, 4 pentru azi! Bani sunt. Sa va dau un singur exemplu de institutie care ar putea sa scolarizeze cate un milion de copii pe an: biserica. Are zeci de mii de puncte de lucru prin toata tara, nu plateste impozite pe salarii, pe terenuri sau proprietati, are munti, paduri, terenuri, monopol pe cateva afaceri, nu taie chitanta la nici o activitate prestata, nu plateste TVA… Cand a citit ultima oara cineva dintre voi despre un camin de batrani, de copii sau vreo scoala finantata EXCLUSIV de catre biserica? Generatii intregi de spanioli au invatat la scoala lipita de biserica din cartier, cu sortuletul alb peste haine; au primit invatatura si masa de la calugari si maici, asa cum au fost ele: mai un sut in cur, mai o linie la palma, mai un pai in paine, dar au invatat sa scrie si sa citeasca, sa convietuiasca, sa socializeze, sa isi doreasca sa-si depasesca conditia si sa ridice capul in lume.

Au trecut 23 de ani de la Revolutie, Romania bate pasul pe loc in chestiuni esentiale, care tin de insasi supravietuirea natiunii si de ratiunea ei de a fi iar eu imi inghit lacrimile cu noduri citind ca 15 ROMANI rascolesc prin gunoaie la Madrid.

PS: 1- Termenul traperos inseamna textual zdrentarosi, dar aici este folosit cu intelesul de gunoieri;
2- Articolul a aparut astazi in ABC, dar este preluat de pe un blog scris de Iara Mantinan Bua.

21 de ani fara el.

Ce mai citesc eu. Azi, furnicile!

Bernard Werber- Furnicile. Editura Nemira 1995.

Ce poate fi mai banal decat o furnica? Un om!, gandindu-te la rece dupa ce ai citit acesta carte. Autorul te duce, aproape fara sa te gandesti, din lumea ta, inspre lumea insectelor. Usor-usor, limbajul oarecum corect si logic intre cititor si autor se transforma intr-un limbaj si mai logic intre cititor si insecta. Dupa aia, totul devine simplu: cateva notiuni (nu putine) de entomologie si de chimie te transforma pe tine, un om simplu, care calci in picioare fara sa simti legiuni de furnici de-a intregul vietii, intr-un mare cunoscator al comportamentului acestor insecte. Cartea ia viteza destul de rapid: in pagina 52 se declanseaza un atac al unei Ciocanitori-verzi impotriva musuroiului. Pana in pagina 55 totul e rezolvat. Acele 3 pagini mie, ca cititor profesionist, mi-au oferit una dintre cele mai socante, rapide si mai incarcate de emotie felii de lectura pe care am putut-o gusta in viata mea.

Imperii, federatii, caste, specializari, veti gasi totul aici, nu mai departe decat o privire spre varful bonacului. Veti deschide o usa spre viespi, termite, melci cu sau fara cochilie, gandaci de bucatarie sau de-balegar, larve, coconi, paienjeni, etc, etc, etc…

Bineinteles ca autorul va introduce si o intriga aici. Acest autor a ales ca intriga sa fie politista. La ce poti sa te astepti de la un francez? 🙂 Glumeam…

Razboaiele prin care trece Bel-o-kan, cetatea furnicilor roscate, modul in care gandeste regina acestei cetati, expeditia catre marginea lumii, in care planeta e un cub, modul in care vreo 20 de oameni dispar, felul in care se inventeaza si se renunta la arme de distrugere in masa(zidul de plante carnivore si ”tancul” din carabusi purtati pe spinarea a 6 luptatoare din Batalia Macilor), sunt de natura sa iti zguduie credintele tale despre Atot-puternicul OM care nu are rival pe planeta.

Autorul se foloseste de un instrument literar pe care l-am intalnit si in ciclul ”Fundatiei”: o ”Enciclopedie a cunoasterii relative si absolute”. La Asimov se numea ”Enciclopedia Galactica”. De, americanii sunt mai pragmatici 🙂

Una peste alta, aceasta carte m-a facut sa ma asez in cur in curtea casei unde am trait 5 ani si sa ma uit la furnici. In primavara are loc, pentru inceput, roirea printeselor. Acestea se aseaza in construirea de noi orase apoi au loc razboaiele. Am apucat sa fac ceva poze acestor razboaie, dar o fotografie nu poate acoperi amploarea unui razboi.

Voi cititi cartea, ca eu va dau pozele 😉 . Dar mai tarziu, ca vad ca nu le pot incarca. Raman dator, ok?

Visati in continuare…

Via prietenul Cabral. Si, vorba lui: da-i play si gandeste.

PS: asta in loc de comentarii la marea ingrijorare a planetei in legatura cu cine e pe post de Darth Vader urmatorii 4 ani. De parca ar avea vreo importanta…

Cele 3 intalniri de gradul 3 din vacanta mea

Despre nepotul Gruia v-am mai spus aici. In august ne-am si vazut la ochi, precum se vede:

Mi-e drag de el de nu pot sa va explic, mai ales ca sor-mea si cumnatu` sunt cei mai relaxati parinti din lume: copilul era imbracat lejer( doar in pempersi), are un pat intreg la dispozitie, doarme singur, nu urla decat cand il loveste foamea, asculta in permanenta la un nivel decent Rock FM si se pare ca-i place de vocea lui Lucian Boariu, zis si Cusurgiu` 🙂 . Il ascult pe Boariu de prin mileniul trecut (cum spune el insusi) si vreau sa spun ca Gruia nu are gusturi proaste deloc.

A doua intalnire a avut loc pe drumul de intoarcere din tara. Nu apucasem sa vad inca Oceanul Atlantic. Ei, bine, l-am vazut. Si mi-a placut, de unde si zambetul destul de tamp de pe fata 🙂 :

Cea de-a treia intalnire s-a produs in Franta, pe langa Verdun. Tocmai evitasem un episod de vanatoare cu radiatoru`: o caprioara traversase in mare viteza soseaua si acum se uita la noi de pe un tapsan din dreapta. Pe sistemul ”daca vezi o minge pe sosea, in secunda doi apare si copilul”, am pus frana. Apare si hartuitorul de rigoare din stanga. Un caprior frumos cu coarnele destul de mari, hop si el!, sa ajunga din urma ”prada”. Numai ca fraierica aluneca pe asfalt si cade usoooooor pe capota masinii mele. Mai bine zis, se propteste in ea, ca eram oprit de mult si acum contemplam amandoi istoria. Junele se redreseaza si, fara sa zica mersi, pardon, bonsoar!, fuge dupa tipa. Totul s-a intamplat atat de rapid incat sotia nu a ajuns in timp util la aparat, sa-i traga o poza macar. Dar, dupa vreo 4 km, am tras pe dreapta intr-un popas, sa vad ce pagube am la masina, ca e cam greu fara un far sau un radiator spart la drum lung. Cotrobaiam prin motor cand consoarta ma intreaba:
-Auzi, tu ai vazut ce culoare are asfaltul asta?
Ma uit. Roz. Deci roz-roz. Mai, nene,ROZ!!! Mai vazusem in Germania si Austria asfalt verde si cu sclipici in el, ca zici ca sofezi prin sufragerie, dar ROZ??? Am facut niste poze, dar era cam innorat, nu a iesit la calitatea pe care o doream eu. Dar culoarea aia e roz. O sa-i fac un cadou virtual Simonei Tache: Simona, te cadorisesc cu una bucata de sosea ROZ. Primesti? O sa te razi un pic, promit! 🙂

Drumuri europene și românești, editia 2012- a doua parte

Prima parte o gasiti aici.

Romania.

Pentru inceput, doua observatii: a) in Romania masina este considerata un lux. Nu stiu cum e in restul Europei, dar in Spania NICI O masina nu e intacta la 30 de zile de la cumparare. Toate au urme, ciupituri, indoituri de la actiunea de parcare de prin parcarile patriei iberice. Asta e si n-ai ce-i face! De unde si calmul cu care iti este examinata masina cand te duci sa-ti iei ITV-ul, echivalentul spaniol al ITP-ului romanesc. In Romania masina e sacrosancta si mai multe nu. Daca ai atins masina cu o floare de papadie, iese cu tragedie greaca in metru antic, nenica!; b) Sunt patriot. Am fost printre cei care au infiintat si pus pe picioare PRM in anii `90, dar asta e mai putin important. Imi iubesc tara din tot sufletul si vreau sa fiu ingropat in pamantul ei cand o suna Al Batran  adunarea si va trebui sa-mi strang jucariile. Dar asta nu m-a impiedicat sa folosesc sintagma ”tara de cacat” la vreun comentariu la ce-stiu-eu articol. Noroc ca stiu sa fac deosebirea dintre Patrie si Stat. Am o furie si un dezgust atat de profunde fata de acest stat mafiot care a adus Tara asta acolo unde e acum, ca mi-ar trebui vreo 5 ani sa va povestesc. Nu am s-o fac   🙂

Intrarea

Am intrat in tara pe la Nadlac pe seara si am tras tare spre Arad unde am ajuns cam pe la ora 23.  Am tras pe dreapta sa dormim intr-o parcare de benzinarie, cum facem de obicei in Europa. Nu se poate, sefu, ca avem camere si ne filmeaza si e interzis! Binenteles ca s-a rezolvat cu sfanta spaga. 10 lei si gata, liber la nani. A doua zi, hai sa lopatam spre Bucuresti pe celebrele E 85, DN 7 si DN 1.

   Lumina.

Sentimentul pe care il ai cand intri in tara este acela de plonjare directa  intr-o gaoaza de negru, in plina noapte tropicala, fara baterii de lanterna. Bezna! Nici macar fosforul ala de pe semnele de circulatie parca nu fosforeaza indeajuns. Liniile de pe asfalt sunt sterse, semnele de pe dreapta soselei sunt acoperite de crengile copacilor…. trebuie sa fii cu ochii-n patru, altfel infunzi puscaria, ca doar pe tine nu te cheama Huidu. In localitati mai palpaie cate ceva, dar trebuie sa fii atent si la viteza, la carute, la betivi… ce sa mai discutam, munca grea!

”Participantii la trafic”

Pshihopati, criminali si inconstieni. Aproape toti cei care circula pe soselele patriei sunt bolnavi la cap. E si normal, atunci cand echipajele de politie au un singur tel in viata: butonarea unui radar ascuns in cate o curba sau vreun boschet. Am fost depasit de autocare si microbuze pline de oameni cu cate 100-120 la ora, pe linie continua, in curba. Am fost depasit de motociclisti cu 200 la ora pe drum drept si cu masini venite pe contrasens.  Mi-am umplut frigiderul de carne de la aia din spatele meu cand am redus viteza la 50-55 in localitati. TOATE accidentele pe care le vedeti la stiri au la baza trei cauze: un soferul iadului care se grabeste sa fie in grafic , complicitatea criminala a unui stat care isi trimite prim-ministrul sa inaugureze 12,5 km de autostrada la mama dracu`, nu unde e cu adevarat nevoie si a unui corp politienesc pe care-l doare in cururi de ”siguranta rutiera”. Chiar mi-a placut de Ponta care a refuzat sa taie panglica la vreo 13 km de ”autostrada” undeva , la dracu-n-praznic.

Popasul

Obisnuit cu marile parcari ale benzinariilor, unde incap lejer 2-300 de masini( Spania, Franta, Germania, Austria) sau 50-60(in Ungaria), sunt pur si simplu socat de bataia de joc din Romania. La un moment dat, soseaua se ”umfla” pe partea dreapta si cica ai un popas. De cele mai multe ori il ratezi, ca nu ai nici un panou de semnalizare, dar mai bine ca nu te opresti. In bataie de joc ai parte de doua scaune din teava sudata langa o masa din aceiasi teava,  in plin soare si doar cu un singur loc de stationare. Ti-e si frica: vine unu` cu vreun camion si te ia pe sus. Ti-e si scarba: cosul de gunoi si imprejurimile sunt pline de niste chestii care numai ”pofta buna” nu-ti fac. Ti-e si rau: pune mana si mananca in zgomotul ala si in gazele alea vreo juma` de ora…

Soferul-emigrant roman

Orice roman care traieste in afara granitelor tarii respecta legile statului respectiv. Fara exceptie! In clipa in care trec granita, marea lor majoritate se transforma in bestii. La ei, in tara adoptiva, exista camere, patrule de politie sau alte structuri, radare fixe sau mobile, etc. Cum in Romania politia e tare ocupata cu boschetareala, treaba se schimba: uita sa dea semnal, isi aduc aminte de herghelia de sub capota, linia continua e trasata cu cerneala simpatica, notiunea de ”sub suta” nici nu exista, oboseala dispare ca fumul, redescopera limbajul cu gati si morti iar alfabetul batei se rescrie. Daca eu arunc un chistoc pe geam in Spania sunt pasibil de amenda intre 90 si 10.000 de euro. Daca am calcat linia continua, 100-400. Daca stationez ilegal, 200. Regulile aste asunt uitate instantaneu la un metru de granita.

Tabla

Sa te fereasca Dumnezeu sa atingi o masina in Romania!!! Ca ai parcat mai aproape si o atingi cu portiera( ca marlanul a parcat-o incalcand linia din parcare si tu chiar nu ai unde sa-ti faci cuib), ca o impingi putin ca sa poti iesi din gaoace, ca faci macar manevre ca sa intri in gaoace, intotdeauna soferul roman va fi prin preajma precum o acvila imperiala care isi protejeaza oul. Daca esti in Bucuresti, ai pus-o!

Concluzii

In Romania chiar ca iti joci viata la ruleta conducand de la granita pana acasa. In primul rand ca faci vreo 13 ore pe drum(zic de Nadlac-Bucuresti). Nesimtirea si sfidarea cu care esti tratat ca platitor de ROvignieta sunt strigatoare la cer. Nu ai lumina pe drumuri, nu ai toalete, parcari, puncte de informare, Politia iti este dusman declarat, camionagii incalca legile cu o lejeritate de-a dreptul inconstienta, soferii de autocare sunt pur si simplu criminali inca nedovediti si au grave probleme pshihice.

Domnu` Dinita(mare mahar pe la Circulatie), vreti sa faceti curatenie si sa instaurati respectarea legii in Romanaia intr-o luna? Haideti sa facem o tura de 30 de zile in perioada pe care v-o spun eu si pe traseele pe care vi le indic, de acord? Este inadmisibil sa se stie care sunt traseele de afluire in tara in luna August, sa se stie problemele, riscurile si voi sa persistati in greseala. Toata lumea stie ca marele fluviu al emigratiei vine prin Ungaria, nu prin Serbia sau Bulgaria. Pana si Banca Nationala stie ca venim cateva zeci de mii acasa: e perioada aia in care leul e ”puternic” si domnul guvernator ii indeamna pe cei ramasi acasa sa ”investeasca in leu”. Sictir!

PS: mai pe seara sau maine va prezint, cu poze, premierele acestei vacante. O sosea roz sau o bucata de Atlantic merge? 🙂