Sven Hassel paseste in legenda

Poate ca sunt cam morbid in ultimele saptamani, dar starea mea sufleteasca actuala ma indeamna sa fac asta, mai ales ca pe cel pe care l-am pomenit in postarea trecuta l-am cunoscut personal iar pe cel din actuala l-am cititi pana la obsesie, in anumite momente ale vietii. Si mi se si intampla chestii in viata personala. In fine…

Pe Sven Hassel l-am intalnit pe la varsta de 11 ani. Cam trecusem de perioada Jules Verne si Alexandre Dumas si, intr-o binecuvantata zi, am descoperit in biblioteca parintilor o carte cu coperti albe si cu cap de militar german verde care avea in loc de beregata un pumnal manuit de o mana venita de undeva din spate. Imi cer scuze, dar nu imi mai amintesc editura si anul exact. Am citit-o pe nerasuflate. Cartea era ”Gestapo” de Sven Hassel.

Aveam senzatia ca, totusi, anumite actiuni si scene din carte se opresc cam brusc si nu prea au noima. Dupa revolutie am inteles de ce: editura Nemira, careia nu o sa incetez sa-i multumesc toata viata mea ceea ce a facut cu colectiile sale, in colectia Commando a publicat toate titlurile lui Hassel, 14 la numar. Si eu tocmai observasem efectele cenzurii.

Lumea lui Hassel e bogata in personaje si povestiri dar, in spatele acestora sta, ca un cap de mort intr-un poster, pe perete, razboiul. Multi au spus ca ceea ce prezinta in cartile sale Hassel nu exista. Inclusiv tata. Eu cred contratriul: realitatea bate fictiunea. A fost mai rau. ESTE mai rau, vorbind despre orice razboi de oriunde. Orice om care incaseaza un glont in mandibula si care se ineaca cu praful de pe drumul in care s-a prabusit si in propriul sange ar merita sa traiasca si sa-si vada de viata lui, nu sa se duca acolo unde il trimit politicienii( cei care i-au citit cartile si preambulurile stiu ce spun). Eu, unul, as lua arma in mana sa-mi apar tara in cazul unei agresiuni. Daca Armata nu m-ar mai primi, mi-as face propria trupa de rezistenta compusa din refuzati din cauza de prea mare burta sau instabili psihici si as pleca la vanatoare cu arma cu luneta. Dar sa extermini cu sutele mii de oameni pentru ca sunt untermensch, evrei sau comunisti ori gay… asta numai genialul Sven Hassel a putut-o descrie atat de bine. Ratiunea, educatia si bunul-simt spun ca nu poti ucide oameni in numele unei ideologii politice, unei dogme religioase sau unui ordin politicianist. Adica exact ceea ce se intampla si e pe cale sa se agraveze lunile astea pe aceasta amarata de planeta.

Sven Hassel nu mai e. Si-a dus viata mai mult decat perfect: s-a nascut pentru a se maturiza intr-un mediu infect, plin de moarte si de scarna lumii, apoi, miraculos, a fost eliberat chiar daca a fost prizonierul rusilor pana in 1945, apoi a scris ce a patit si a trait, apoi a trait destul incat sa vada efectul celor scrise de el si sa se si bucure pana la 95 de ani de viata sa. Sper ca nu va mai exista inca unul ca el care sa ne descrie atat de real un razboi. Dar sper degeaba…

Somn usor, locotenente. Micutu`, Porta, Barcelona, Legionarul, Batranul, Wolff si Heide abia te asteptau se mergeti sa va pisati in capul lui Dolfi si Heini. Spor la treaba 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Trece-ma pe lista cu instabili psihic, daca mai e loc, ca si mie mi se intampla chestii (da’ stii cum? in valuri, nu asa). Unde zici ca mergem la vanatoare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: