Băsescu se întoarce. Ne liniștim și noi? Mai guvernăm ceva?

CCR a decis că refendumul a fost invalidat, deci Băse revine la Cotroceni. Acum o să ne guverneze și pe noi cineva? Calmăm și noi cursul valutar? Mai potolim un pic furtuna din relațiile externe? Ne ocupăm și noi un pic de secetă și de irigații și de oamenii care cad pe stradă de căldură? Reîncepem să zâmbim și noi unul la altul după perioada asta de învrăjbire? Doar întreb…

Anunțuri

Drumuri europene și românești, editia 2012- prima parte

Atmosfera in care scriu aceasta postare::

Cu palaria de paie pe teasta, descult, cu RockFM la radio, cu balba de bere in proximitate, sotia citeste ceva la umbra, cei doi caini ma asista sa pun virgulele cum trebuie, iar pisica ne ignora pe toti, ca a lesinat la radacina unui prun, dupa ce s-a chinuit cu un soricel, zi-de-vara-pana-n-seara sa-l dovedeasca.

Spania:

Am plecat din Las Matas la 7 dimineata in directia San Sebastian, pe unde urma sa iesim inspre Biarritz, in Franta. Despre Spania nu pot spune nimic nou fata de ceea ce stiu deja, doar ca are cel mai scazut pret al motorinei din Europa. Autostrada A1 m-a primit asa cum stiam: calma, larga, usor de abordat si cu vesnicele imagini ale taurilor, mari de cate 15 metri.

Franta:

Traseul meu prin Franta se desfasoara dupa coordonatele: Biarritz-Bordeaux-Limoges-Montlucon-Besancon-Mulhose-Freiburg, Germania. Si acum doi ani si anul trecut m-am ratacit in zona Clermond-Ferrand, de unde GPS-ul m-a scos direct in Fribourg in Elvetia. Va dati seama ca nu mi-a picat bine sa scot din buzunar vreo 30 de euro ca sa tranzitez Elvetia in 3 ore… De atunci fac urticarie cand aud de GPS si de Elvetia. Am redescoperit batrana harta 🙂 . Nu de alta, dar in zona aia , in loc sa ma duc spre o intrare pe o autostrada, m-am trezit in fata unei intrari intr-un cimitir. Pe bune.
Franta, vazuta de pe drumurile nationale pe unde ma duc eu( 9o km/ora, care pe alocuri se transforma in 110, cu doua benzi), este linistita si mai rurala ca in tablourile lui Grigorescu. Culturi de lavanda si de porumb intinse pe zeci de kilometri, podgorii si ferme de vaci, cam asta vezi. Porumbul si lavanda sunt udate non-stop printr-un sistem de irigatii pe roti care face ca stirile despre seceta din Romania si lipsa apei sa te chircesti la volan. Ma rog… Vacile zici ca sunt trase la indigo si sunt atat de curate incat te si intrebi ce sampon or folosi astia, ca prin fata casei mele trec doar vaci murdare, cu o crusta de baligar pe ele ca te si sperii cum o cara:

Vaci albe

O alta treaba pe care am descoperit-o anul trecut este Verdun. Pasionat de istorie de mic copil, intotdeauna m-a fascinat expresia ”I-a tras-o ca la Verdun”. Anul trecut m-am oprit acolo si am pus la un crucifix de pe marginea soselei un buchet de flori de camp culese atunci in memoria si pentru odihna celor 700.000 de oameni care au murit acolo in decursul celor 5 luni ale bataliei. Cumplit lucru razboiul asta…

Verdun

Germania:

Intru in Germania pe la Freiburg si urmez un traseu destul de sinuos, pentru ca in Bavaria nemtii nu au o autostrada directa intre Freiburg si Munchen( nu stiu daca este o stategie turistica sau militara, ma rog, treaba lor…), asa ca ma duc pe traseul Freiburg-Donaueschingen-Stochach-Markdorf-Antzell-Munchen, adica fix pe malul stang al lacului Constanz, fix cat sa nu intru in tara unde se fac ceasuri de top 🙂 . Peisajul din sudul Germaniei e idilic iar primarii se intrec care mai de care sa te opreasca din goana ta nebuna si sa poposesti un pic la ei in sat, chiar si sa faci o poza in parcarea de la Hirchsprung.

Chei

Cerbul de Bronz

Aceasta este o zona prin care trec cu mare parere de rau. In anii `70 tata a lucrat in Penzberg, la Dachau este celebrul lagar, as vrea sa vad Garmisch-Partenchirchen si Nurnberg si Ravensburg si Ulm dar… nu am timp. Trebuie sa lopatez spre casa.. Si uite asa ma indrept spre Viena, via Salzburg, prin Rosenheim. Daca am ce sa le reprosez nemtilor este o lovitura la temelia bazei legendei lor cu autostrazile impecabile: trebuie sa ai grija cu motorina pe autostrada, sau cu odihna. In partea asta de sud te poti trezi ca te duci cate 200 de km fara sa ai unde sa alimentezi sau, daca te prinde noaptea, fara sa ai unde sa tragi pe dreapta ca sa te odihnesti. Trebuie putina atentie, atata tot.

Austria

Austria o faci repede, in 5-6 ore. E plina de campuri de eoliene si de case de vis cocotate pe dealuri, cu vaci frumoase care au talangi la gat. Si cam atat. Pe langa autostrazi nu cred ca exista 10 km FARA panouri anti-zgomot,
iar o schimbare de directie este anuntata de trei ori pe parcursul a 1000 de metri. Astia ori au o industrie infloritoare si vreo 500 de fabrici de aluminiu, ori nu au tigani, dar inclin sa cred a doua ipoteza. Pe centura Vienei ajungi repede, ca si pe cea a Bordeaux-ului sau a Munchen-ului, apoi directia Budapesta…

Ungaria:

Ungaria este o tara extraordinara cu foarte multe forme de relief, cum ar fi campie, campie si campie. Sau pusta, ma rog… Cu toate astea sau, poate tocmai de asta, o faci in 4-5 ore, daca nu te opresti. Eu m-am jurat ca nu o sa cheltui in viata mea nici macar un cent in tara aia si pana acum mi-a iesit 🙂 . Pe marginea autostrazii ai o sumedenie de popasuri, dar fara umbra. N-ar fi o problema, ca prezenta toaletelor compenseaza asta, ca te misti mai repede. O mare bila alba totusi am pentru unguri. Mi-au facut imensa surpriza sa ma pot duce de la centura Szeged-ului pana la Nadlac pe noua autostrada, si sa nu mai fiu nevoit sa o iau pe varianta Mako- punctele de trecere ale frontierei. Urasc Mako la nivel celular. Nu ca m-as simti mai bine cu Ungaria in ansamblul ei, dar abia astept sa intre Serbia in UE, ca Ungaria se ruineaza sigur, cu aia 12 euro pe vignieta pe cap de vita furajata care le tranziteaza teritoriul, si vorbesc aici de turisme, autocare, camioane si alte atelaje pasagere.

Romania:

Ehe, asta e alta discutie! Pot doar sa spun ca, primul lucru pe care l-am facut a fost asta: in Arad mi-am luat o sticla de lapte batut si l-am halit cu paine neagra pe marginea drumului. Am intelea ca si prietena cora, care e in vacanta in Romanica, a avut aceeasi experienta. In partea a doua va impartasesc experiente galactice din Romanica anului 2012 🙂

Concluzii din Europa:

Toate satele pe care le-am strabatut au trotuare. Delimitarea dintre loturile de cultivare a culturilor sunt asfaltate astfel incat tractoarele se ajunga usor de oriunde spre oriunde, fara sa intre pe sosele. Peste tot sunt plase care impiedica animalele salbatice sau domestice sa ajunga pe autostrada sau sosea. Peste tot e plin de camere video. Toti soferii respecta absolut toate regulile de circulatie, care sunt afisate la loc vizibil oriunde.

In Romania toate satele si comunele au un numitor comun: niste piloni frumos colorati pe care e scris ”Comuna cutare, viteza 50km/h. Dumnezeu sa va binecuvanteze!”