Din nou despre rețeta electronică, de data aceasta de la un pacient

Guest post de la prietena insomniaca Andrea David:

Rețeta electronică. O altă opinie!

Întâmplarea face că sunt un fidel și extrem de vechi consumator al sistemului de sănătate din România, așa că m-a împins curiozitatea să citesc ideile cuiva din afara acestui sistem. Și nu m-am oprit doar la a citi articolul lui Gabi, am deschis chiar o polemică :))
[polemica aceasta are ca rezultat următoarele rânduri!]

Cu siguranță sunt multe de făcut în acest domeniu, iar implementarea câtorva din proiectele bune ar aduce beneficii extrem de mari atât celor ce își desfășoară activitatea în sănătate, cât și celor ce beneficiază de acele servicii.

Rețeta electronică este o idee extrem de bună. Și dacă se va aplica corespunzător, va fi foarte utilă atât medicilor, casei de asigurări die sănătate, farmaciștilor, cât și pacienților.

De vreo douăzeci și ceva de ani iau rețete de la medic. Am văzut toate modificările din acest timp și am trăit nenumărate experiențe: de la acelea de a nu fi înțeles scrisul la farmacie și până la acelea de a mă tot plimba între medic și farmacist, de la a nu găsi tratamentul prescris și până la a-mi fi date alte pastile decât cele pe care ar fi trebuit să le iau. Probabil că diferența între două mărci ale aceluiași medicament nu este mare, însă pentru pacient orice modificare în compoziția chimică contează. Tratamentul, dacă este ales pentru a fi cel mai potrivit, pentru pacient, individual, nu trebuie modificat de cei din farmacie sau de funcționari ai ministerului sănătății sau ai casei de asigurări.

Dar să revin la argumentele pro informatizării în sănătate!

Din fericire s-a revenit asupra unei decizii date, la un moment dat, prin care tratamentul pentru boli cronice nu putea fi acordat pe mai mult de o lună, iar acum îmi pot lua rețeta odată la trei luni. Era foarte enervant, ca să nu mai vorbesc de timpul, energia, nervii și banii perduți ca să te plimbi lunar, la cabinetul medicului de familie și să iei o rețetă ce nu se modifică ani de zile (tratamentul pentru problemele cronice de sănătate nu se schimbă prea des, și de regulă lucrul acesta îl face medicul specialist). Totuși, încă mai este o mare problemă în eliberarea rețetei: medicul nu are voie să prescrie rețeta nouă decât în aceeși zi a lunii în care a fost emisă rețeta veche și nu poate prescrie tratamentul decât pentru un număr maxim de 90 de zile. De exemplu am luat prima rețetă, după controlul la medicul specialist, pe data de 6 a lunii M; următoarea rețetă o pot lua doar pe 6 a lunii N, O sau P. Pe 6 M îmi ridic pastiluțele pentru cele trei luni (adică 90 de zile) și când mă apropii de 6 P văd că nu-mi ajung pastilele până în ziua în care pot lua rețeta nouă. Cum se întâmplă aceasta? Simplu. Lunile calendaristice mai au și 31 de zile, și dacă prinzi pe intervalul tău de timp, două luni cu 31 de zile rămâi fără pastiluțe. Medicul de familie nu are ce face. El este obligat prin lege să-ți scrie rețeta doar în acest fel (pentru a nu se face exces de rețete compensate – presupun că la cele simple, pe care ți le cumperi tu, cu toți banii jos, nu îl întreabă nimeni cât de des le scrie). Un soft bine realizat, cu o bază de date națională, integrată, care să conțină toate datele tale medicale ar putea rezolva această neregulă. Bagi în program ziua de când începi tratamentul pacientului și ziua până când vrei să i-l dai, iar acesta îți calculează exact numărul de pastile necesare acestei perioade. Ca să nu mai zic că poate fi adăugată și o opțiune prin care și pacientul și medicul să fie atenționați (email, sms) că se apropie ziua în care trebuie eliberată următoarea rețetă. Casa de sănătate poate verifica foarte ușor și clar numărul de pastile pe care le decontează, iar farmaciile nu mai au probleme cu planificare stocului de medicamente pentru bolnavii cronici.

Un alt avantaj ar fi acela că nu se mai fac încurcături cu mărcile de medicamente sau cu descifrarea numelui medicamentelor. De exemplu, claritromicina se găsesște în numeroase forme comerciale. Eu, pacientul A, tolerez (sau am convenit cu medicul curant) că iau Klacid și nu altă variantă. Însă pot fi pacienți care nu au nevoie neapărat de Klacid sau de o anume marcă, și atunci pot opta pentru varianta de tratament cu claritromicină pe care o agreează ei: cea mai ieftină, de import, din producția națională, din oferta farmaciei etc. Pe rețeta electronică poate fi specificat dacă farmacistul poate recomanda oricare din formele substanței de bază sau dacă trebuie să respecte, cu exactitate medicamentul trecut pe rețetă.

De asemenea, o altă utilitate a ei permite achizițonarea medicamentelor din mai multe locuri și în zile diferite. Dacă nu găsesc sau nu doresc să iau, deodată, din același loc, toate medicamentele de pe rețetă, un soft specializat și realizat așa cum trebuie, poate să țină evidența pastilelor ridicate și a celor ce mai pot fi ridicate. Pot alege să-mi iau pastilele din farmacii diferite. Poate că una are preț mai mic la un medicament, iar alta la un altul. Sau poate că farmacia la care mă duc nu are toate medicamentele și atunci pot lua ce mi-a mai rămas, din altă parte.

Rețeta electronică și o bază de date cu dosarul medical pot oferi toate aceste informații în timp real. Este nevoie doar de o conexiune la rețeaua de internet și să accesezi programul. Cât de complicat poate fi? Un exemplu bine aplicat în acest sens este sistemul financiar-bancar. Acolo se poate!

Desigur că astfel se cam elimină afacerile dubioase și sunt depistate greșelile mult mai ușor. Informațiile pot fi verificate de fiecare verigă din întreg lanțul: medic, farmacii, pacient, casa de sănătate, organe de control ale statului.

Aceasta e teoria și modul meu idealist de a vedea lucrurile, iar realitatea de până acum, aceea a rețetelor pe formulare tipizate, cu trei foi autocopiative o relatez mai jos. Concluziile cred că sunt ușor de descoperit.

Acum trei luni m-am dus să-mi iau rețeta. M-am dus cu două sau trei zile înainte să mi se termine toate pastilele. Asistenta medicului meu îmi spune că nu pot lua rețeta decât în ziua cutare. Băinuiam asta, pentru că pățisem același lucru și la rețeta trecută, însă speram să se facă cumva, un calcul al medicamentelor eliberate. Acum mi se terminau cu trei zile mai devreme. Tratamentul pentru insuficiență respiratorie nu se întrerupe. Dacă în una din acele trei zile sunt nevoită să fac un efort mai mare, iar bronhiile mele nu sunt ajutate de tratament, să se dilate mai mult și să mai compenseze la cantitatea mică de aer ce o pot inhala, repercusiunile pot fi grave. Oare domnii din agențiile birocratice ale statului s-au gândit vreo clipă la aceste aspecte? Iar eu sunt un caz fericit pentru că tratamentul meu nu este unul vital. Am grijă de mine, îmi cunosc problemele și puterile, știu că trebuie să mă feresc de efort în situațiile acestea… și nu-i o tragedie să stau o zi, două fără medicamente. În cele din urmă vine ziua stabilită pentru a ridica medicamentele și mă duc la farmacie. Farmacista îmi spune că Spiriva, medicamentul cel mai important de pe rețetă, și cel mai scump, nu mai este compensat (pentru un tânăr ce lucrează mai mult voluntar, cu venituri extrem de mici, costul acelui medicament este uriaș). Cum să nu fie compensat? Este singurul tratament pentru BPOC și printre puținele care ajută și în HTP. Se dă doar prin programe speciale și e de mulți ani pe lista tratamentelor compensate. Mi se spune că poate luna viitoare va intra iar pe lista medicamentelor compensate și că pot cumpăra o cutie pentru luna aceasta. Ce să fac? O cumpăr și văd luna următoare cu restul. Las în farmacie rețeta compensată pentru întreg tratamentul pe 90 de zile (inclusiv medicamentul scump) plus banii (integral) pentru încă o lună de tratament cu Spiriva, iar eu mă duc acasă cu tratamentul pe 90 de zile la celalalte medicamente (ce nu sunt decontate integral, fără medicamentul scump) și cu o cutie de Spiriva pentru 30 de zile (plătită la preț întreg). Luna trece repede și mă văd nevoită să merg iar la farmacie. Mă duc la aceeași farmacie pentru că acolo lăsasem rețeta și pentru că speram să primesc cutiile de medicamente compensat, dar și pentru că în nicio altă farmacie nu mi se mai eliberează acest medicament fără rețetă (pe lângă rețetă, ca să cumperi acest medicament trebuie să mai ai cu tine și un card special, oferit de medicul specialist, care atestă faptul că ești băgat în acel program special pentru BPOC). Nici de această dată nu am succes. Farmacista îmi spune că nu-mi poate da medicamentul compensat pentru că nu am o rețetă compensată. Păi rețeta pe care am adus-o luna trecută nu a anulat-o nimeni. Ce s-a întâmplat cu ea? Și cum să iau alta când medicul de familie nu are voie să-mi mai dea una? Până la urmă, după discuții și explicații, farmacista îmi oferă soluția să cumpăr o cutie și pentru luna aceasta, și apoi să văd cum rezolv problema. Mi-a lăsat să înțeleg, foarte clar, că îmi făcuse o favoare și că ea nu avea voie să-mi vândă medicamentul fără rețetă… Am rămas multă vreme cu gândul la întrebarea de mai sus: „ce s-a întâmplat cu rețeta mea pe trei luni?”. Nefiind anulată, farmacia o va deconta bine-mersi la casa de sănătate (așa-i?) și pe lângă aceasta am mai plătit și tratamentul de Spiriva pe două luni (de fapt pe trei, pentru că și luna aceasta am reluat povestea).

Oare am greșit eu într-unul din momentele acestor desfășurări de fapte? Când mi s-a spus că nu pot lua Spiriva de pe rețeta compensată cred că trebuia să cer rețeta inapoi și să merg la medicul de familie să o anuleze. Sau poate trebuia să fac cereri peste cereri la casă? Nu m-am gândit la acestea, cu toată experiența mea în ale cumpărării de medicamente! Mă întreb însă ce se întâmplă cu oamenii care nu știu să se descurce? Dacă în locul meu era o bătrânică ce nu ar fi avut ajutorul părinților să-și cumpere tratamentul? Sau cineva care nu ar fi putut să mai ajungă la aceeași farmacie de unde și-a luat prima oară medicamentele (în altă parte nu le-ar fi primit)?

Aceasta e realitatea rețetelor pe hârtie autocopiativă! Și cât de ușor va rezolva rețeta electronică aceste situații! Eu o aștept cu mare drag! Și mai aștept și dosarul medical electronic ca să pot verifica singură absolut tot ce se face pe numele meu, să am toate documentele, tratamentele și analizele, să nu mai fiu nevoită să cer tot timpul fiecare fișă, fiecare dosar, fiecare hârtie ca să le fac copii serox!

Dacă lumea se teme pentru haosul ce va veni odată cu acest sistem electronic, eu zic că nu are de ce să se teamă. Cu puțină înțelegere și atenție lucrurile pot fi în regulă. Cabinetele medicilor de familie sunt, de ceva timp, dotate cu calculatoare și conexiuni la internet pentru că sunt obligați prin lege să țină anumite evidențe, în farmacii există deja un soft comun, pentru evidența medicamentelor din depozite, iar aplicarea legii se va face treptat – o vreme medicii vor elibera, în paralel și rețetele electronice și pe cele tipizate.

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. […] aici un mic fragment din „Rețeta electronică. O altă opinie!”, articolul scris de […]

  2. si eu am astm, si eu depindeam de inhalator. Am luat unul platit integral timp de cativa ani, medicul specialist si farmacista mi-au spus ca e compensat numai 30%, deci pt 40 lei economie, imi luam lunar liber de la serviciu jumatate de zi…
    Solutia: am plecat din Ro(Bucuresti). Am o sansa la viata. Normala. Pt ca fiind poluarea redusa aici, nu mai am nevoie de medicamentatie.

    • Dar ce zici de mine, ca luam Xanax cu pumnul in Ro si aici doar aspirina si Ranitidina. Sa inteleg ca asta e solutia, nu? Hai s-o taiem cu totii afara 🙂

  3. Corect, informatizarea sistemului medical va aduce multe avantaje, problema este cu oamenii care „nu stiu” sa foloseasca un calculator. Ma refer si la medici si la farmacisti, din pacate sunt foarte multi (mai ales in zonele rurale) care nu au avut ocazia de a lucra cu asa ceva. Degeaba le dai tablete daca nu-i sa le si foloseasca.

    • Pai sa puna mana sa invete, doamna doctor! Poate sunt usor cabotin traind intr-o tara unde mai totul se face pe calculator, de la programarea la doctor si la mecanic pana la protejarea impotriva hotilor. Dar cum mama ma-sii sa ajungi acolo cand tu, ca stat mafiot portocaliu platesti o firma cu 120 de milioane de euro sa faca un site- ca o baza de date nationala- si ala nu functioneaza, ba mai dai si alte 20 pe an unei alte firme ca sa intretina ceva ce nu functioneaza.Mai e mult pana departe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: