Cum face o baie un emigrant: nemțește

Prietena Cora, canadianca get-beget nascuta in spatiul carpato-danubiano-pontic, povesteste aici cum este excedata de o intrebare: cum se face de s-a apucat de atatea lucruri deodata si inca nu a terminat decat bucatele din produsul final. Trecand peste auto-ironia articolului, razbate un naduf din tonul prietenei. Voiam sa-i raspund intr-un comentariu, dar ma intindeam, asa ca mai bine ii raspund aici la intrebare: n-ai avut un emigrant roman din Spania . Asa ca mine 🙂

Am plecat mai devreme acasa anul trecut, la sfarsitul lui mai si pe 3 iunie eram la Frasin, unde avem casa de la tara. Am cumparat din magazinele Madridului coturile de cupru pentru tevi, adezivii si acizii, cablurile electrice si tuburile prin care le-am tras, intrerupatoarele, robinetii, bateriile, sculele necesare,aparatul de sudura, flexul, masina de taiat tevi,etc. Am luat din tara doar mobilierul de portelan, hidroforul, gresia si faianta, toate la oferta.

Planul mi-l facusem cu cel putin 6 luni inainte. Daca ma trezeai din somn, stiam tot: trasee de tevi de aductiune si canalizare, unde vine hidroforul, fosa… Fosa era gata deja din martie. Trimisesem bani soacra-mi-i si un baiat din sat sapase groapa si turnase fosa dupa indicatiile mele. 120 de euro.

Camera are 4X4 metri si soacra o folosea ca depozit. In prima zi am golit-o. Bere. In a doua zi am desenat pe pereti traseul tevilor de aductiune si al instalatiei electrice si pe podea al celor de canalizare. Bere. In a treia zi l-am chemat pe acelasi baiat din sat sa-mi sape in curte traseul canalizarii de langa casa la fosa si groapa pentru hidrofor. In Romania temperaturile sunt foarte scazute iarna si un hidrofor crapa la -10 grade, asa ca trebuie bagat in pamant sub limita de inghet, care la mine la tara e de vreo 20 cm. Eu l-am pus la un 1.50 m, ca sa n-avem discutii la proces si cheltuieli inutile.

Cata vreme baiatul a sapat la groapa eu m-am apucat de decupat. Vreo saptamana am taiat in pereti si sol traseele tevilor cu un flex mare cu disc de diamant si gaurile prin ziduri date cu un rotopercutor si un pickhammer. Praf, zgomot, mizerie, bere pentru hidratare. Intre timp, baiatul s-a apucat sa-mi caute apa, fara succes insa. Hotarasem sa nu leg hidroforul la pompa pe care o aveam deja, ci sa bat o alta teava de apa la vreo 5 metri distanta, ati ghicit, in groapa respectiva. Am chemat un nene mai batran care mi-a gasit in 6 ore apa.

Apoi am plecat la colindat. Vreo 4 zile am stat cate 12 ore pe zi in masina. Ploiesti, Bucuresti, Targoviste. Am luat la rand toate magazinele mari si mici: Practicker, Hornbach, Bricostore si o puderie de altele mai mici. Pana la urma am luat totul de la Bricostore: wc, bideu, cabina de dus cu totul, chiuveta, hidroforul, boilerul, gresia, faianta si tevile de cupru si pvc. Bere.

Alte vreo 5-6 zile, in paralel cu constructia caminului pentru hidrofor, am sudat tevile de cupru cu robinetii, am lipit tevile mici de scurgere din baie, am montat boilerul , am facut traseul de canal cu tevile mari din curte pana la fosa, cu doua guri de vizitare si am facut instalatia electrica. Multa bere si un gratar monstruos cu 3 zile pauza !

Am terminat caminul hidroforului, cu pereti, izolatie, acoperis, apoi l-am montat la teava de apa si la instalatia din casa. Proba la tevi si boiler. Bere si pauza cateva zile. Am montat cadita dusului, gresia, faianta si mobilierul de portelan, apoi panoul dusului si alte alea si pe 3 august imi asteptam nevasta cu un prosop intr-o mana si cu un buchet de flori de camp din curte in cealalta, cum promisesem. Bere.

Am facut toate astea singur, cu doua exceptii: santurile din curte, pentru ca urasc cu pasiune tarnacopul , cazmaua si lopata; daca pot sa le evit, ok, daca nu, pun mana si ne intelegem destul de bine. Noroc ca le-am evitat. A doua exceptie: nenea care a gasit apa. Eu doar l-am chibitat si am turnat in pahar. Nu m-am bagat peste el ca stia ce face si-mi luam si o zmetie peste bot. L-am lasat in pace si bine am facut !

Timp declarat de munca- 60 de zile. Timp efectiv de munca- vreo 25. Intre timp au intervenit sambetele si duminicile (macar acasa sa nu le muncesc), ceva treaba prin curte si cateva vizite la parintii mei, la 5 km. distanta, ca s-au tras si ei la tara si cateva incursiuni pe calapodul asta: ” -Esti in tara, frate? -Da! -Pai si noi cand ne vedem? -Coane, imi pare rau, dar sunt la tara, muncesc si vreo saptamana nu pot sa ma misc de aici, dar in doua ora ne vedem la Dintosu`, da tu comanda, ca vin si io…” 🙂 .

Lasand gluma la o parte un pic: aveti grija pe cine bagati in casa si in cont sa va faca niste treaba ! Nu cunosc detaliile in urma carora Cora noastra a ramas in urma cu deschiderea galeriei, lucru care este evident ca da peste cap pe oricine, nu doar un colectionar de arta sau patron de galerie, dar cateva sfaturi se impun, la modul general.

Chiar daca urmati schema clasica occidentala arhitect–contractor–(eventual) subcontactor–muncitori sau schema clasica romaneasca stiu io ce vreau–meseriasi, cautati cel putin doua lucruri: referinte despre oamenii care va vor banii si cat mai multe informatii asupra a ceea ce vreti sa faceti si a modalitatii in care se realizeaza treaba. Stiu ca internetul e plin de informatii de toata jena, dar daca vei cauta termenul ”enfoscar” pe internet, vei vedea ca nu e chiar asa de simplu sa faci o piscina, sa zicem. O fi frumos cand te apuci sa pui faianta, dar trebuie sa te abtii pana cand ajungi la ultimul rand, ala de sus si la unghiurile camerei. Daca nu sunt la 90 de grade, ai sarit in aer cu costul, pentru ca meseriasul nu te va ierta. Asa e el croit: are o anumita aroganta fata de ochelaristii care vor un zid si care nu se pricep dacat la inmultirea parsilor de padure sau la curbura ideala a unui cioc de piguin.

Informati-va din cat mai multe surse si intrebati pe oricine. Stiu un spaniol care s-a dus pe un santier si a pandit un muncitor, i-a facut cinste cu un coniac cu bere si a aflat totul despre cat costa pe bune renovarea unui apartament. A doua zi i-a taiat contractorului 20.000 de euro din lucrare si ala a inghitit in sec. E caz real, acum lucrez pentru acel spaniol si cunosc treaba. Limbajul pe care orice meserias il foloseste e facut in asa maniera incat sa te zapaceasca si sa te faci sa te simti mic, foarte mic, ala e momentul lui de glorie! Nu vreau sa fac pe sfantul cutare, dar intotdeauna am spus clientilor mei adevarul si asta mi-a folosit. Pe unii i-am pierdut, pe altii i-am castigat. Cei care nu m-au ascultat fac lucrari de intretinere la porti o data la 6 luni, ceilalti au garantie 30 de ani. Exemple am destule si nu doar despre mine. In timpul vremurilor trecute, spaniolii se obisnuisera sa angajeze firme care le faceau sa zicem… un gratar cu acoperis, in 5 luni cu 50-55.000 de euro. Intre timp au invatat ca 3 romani pot face asta la calitate superioara cu doar 20.000 in 4 saptamani, cu tot cu instalatiile electrice si sanitare.

Cora, ai nevoie de un meserias? Grabeste-te, ca astept provicia ( inca nu stiu care provincie, ca am inteles ca si in Dubai si la Shanghai e belea ) 😉

PS: nu mai stau sa pun diacritice, intelegeti voi ce vreau sa spun. E tarziu si mi-e somn si hai noapte buna !