Nostalgii de iarnă în plină primăvară

Îmi aduc aminte că în iarna lui `75 ninsese atât de mult în București încât zăpada era mai înaltă decât mine, puști de 7 ani câți aveam.Apoi de iarna `84-`85, când a nins atât de mult încât ne-am făcut în spatele blocului o adevărată cazemată săpată in zăpadă bătătorită, cu tuneluri, salon și camere individuale, în care se petreceau lucruri demne de imaginația și fantezia unor tineri de 15-16-17 ani, cați aveam atunci. Pe Întai Mai 1985 încă mai erau grămezi de zapadă pe lângă tulpinile pomilor.  Ce vremuri frumoase…

De când sunt în Spania am văzut zăpadă de două ori: o dată în 2009 și altă dată mai acum vreo două săptămâni, când a fulguit exact 6 minute.Mă întreb: oare cum o mai fi să conduci pe zăpadă? oare cum o mai fi să dai zăpada din curte câte două ore? dar de pe mașină? cum o mai fi să-ți înghețe nasul? dar picioarele??? Mister…

Am ”beneficiat” perioada asta doar de vreo săptămână de temperaturi aproape de zero grade, cu două zile de -2. Și asta prin ianuarie. Atât.În rest, pe aproape de  10 grade, iar de două săptămâni între 17 și 21. Deja muncesc în tricou și sunt bronzat pe panoul frontal și pe mâini 🙂

Este pentru prima oară în 6 ani când mă cuprinde nostalgia după iarnă. Asta s-a mai întâmplat și după ce am citit o postare a prietenei Andrea de pe acest site. Articolul este superb și mi-a adus, pur și simplu, mirosul de zăpadă în nas. Am vrut inițial să las un comentariu la postarea cu pricina, dar am ajuns la concluzia că orice aș debita eu, aș strica iremediabil magia. Asa că am savurat fiecare cuvânt, fiecare virgulă, fiecare imagine și am tacut cu oareșce noduri în gât. Mulțumesc Andrea!

Chiar, oare cum miroase zăpada?

Anunțuri

10 răspunsuri

  1. Da, iana copilariei nu o putem uita nici unul dintre noi !! Eu îmi amintesc cum patinele mele alunecau pe străzile din jurul blocului meu, agățat cateodatî de masinile care patinau de greutatea copiilor dornici sa fie trasi de caii putere 🙂 , iar luptele cu bulgari de zapadă sau cutia de conserve care avea rolul de puc intre 2 echipe de zvăpaiați care o loveau cu crose facute din restul brazilor ce fusesera acoperiți de beteală si deliciul inceputului de joacă care incepea odata cu terminarea orelor de scoală ce înca imi apare in imagine.,nu il voi uita prea curând.
    Timpul nu are cum deforma sau schimba realitatea , simțurile si sufletul de copil pe care le am simtit cu 30 de ani in urmă, amintirile vor ramane clare si ireal de vii in gândurile noastre.

  2. Așa e, tizule. Îmbatrânim, futu-i mama ei de treaba…

  3. am neste ochelari roz, care ii pun cand norii negri trec pe deasupra mea.
    (joc de cuvinte extrem de subtil :))) )

  4. vad ca nu mi-ai gustat rima.
    Ce se mai intampla, acolo in sud?

  5. Sarbatori fericite, Dongabone!:)

  6. Hristos a inviat si de la noi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: