22 de ani impuscati in cap

Aveam 21 de ani si abia venisem din armata de o luna.Ma duceam deja la munca de 15 zile,asa era atunci:erai obligat sa te reangajezi iar uzina era obligata sa te primeasca.Primul contact cu Revolutia l-am avut atunci cand la Europa Libera s-a dat o inregistrare cu oameni care tipau pe strada si se auzeau focuri de arma.Nu-mi aduc aminte data,dar inregistrarea era de la Timisoara.Apoi,pe 21,ne-au bagat in autobuze si ne-au trimis la miting.In timp ce „defluiam” catre Piata Palatului,prietenul Harry mi-a schimbat viata,oarecum.
Noi ii spuneam „Pictorul”;era omul care scria lozincile din uzina.Scria si desena foarte frumos si asta era de fapt meseria lui,nici nu mai conta ca isi lua banii ca lacatus-mecanic categoria 5-a…Era cat p-aci s-o pateasca de la secretarul de partid o data:aveam in sectie un soi de cavou suprateran din ciment prin care treceau tevile de apa rece;in timpul verii veneau cei de la ghetarie si bagau blocuri de gheata si apa in cavou si noi,la celalalt capat,la robinet,aveam apa rece ca…gheata,ati ghicit!Ei bine,cavoul era vopsit in gri si geniile partidului s-au gandit sa scrie ceva mobilizator pe ele.L-au chemat pe Harry si asta s-a apucat de treaba:pana la ora 10-pauza de masa-scrisese „Pastrati cur”.Ideea i s-a parut nemaipomenit de amuzanta si s-a dus la maistru si s-a invoit celelalte 4 ore.A doua zi de dimineata,mare scandal mare cu partidul si cu Securitatea…..I-a luat vreo doua ore sa completeze textul cu restul: „…atenia!”.A ramas in antologia uzinei ,ce sa zic.
Autobuzele ne lasasera undeva pe la statuia lui Kogalniceanu.Urma sa urcam pe bulevard pana la Romarta,stanga pe Calea Victoriei prin fata pe la Capsa si ajungeam in Piata.Nici n-ajungem la liceul Lazar ca vedem un ofiter:in fuga,transpirat,cu diagonala pe piept si cu pistolu’ la sold.Ofiter de armata!
-Bai ,Harry,asta e in tinuta de campanie,frate!
-Da’ de unde stii tu ma?
-La dracu!Nici nu mi s-a uscat cerneala de pe livretu’ militar.Daca nici io nu stiu cum arata un ofiter in uniforma de campanie,atunci cine?
-Vino-ncoa! si ma trage peste drum,la „Ciresica”.
Am stat vreo trei ore si am pilit doua sticle de vin,asa cum eram,in salopete apoi am plecat acasa.
Seara,a aparut si fratele meu de la miting.Alb la fata.Ne-a povestit ca a scapat de imbulzeala aia de dupa petarda urcandu-se pe un stalp de iluminat care se afla cam unde este acum statuia aia monstruoasa a lui Mihalache.Valentin este un munte de om si pe vremea aceea facea canotaj,deci nu era un om asa de usor de speriat.
In seara de 21 ne-am dus „la video” la niste buni prieteni de familie.Cand am plecat de la ei,traversand Soseaua Giurgiului,am auzit niste sunete dinspre centru(de pe blocul H1 ,unde am vazut lumina zilei, se vede Intercontinentalul).Ma uit.Se uita si tata.Se uita si mama si zice:
-Ia uite,tata,astia baga artificii.Ce-o fi azi?
Eu si tata stiam raspunsul:trasoare.I-am strans pe toti sub aripi ca clostile si ne-am dus acasa.Tata,care a fost mereu refractar la ideea de ascultat Europa Libera si Vocea Americii in casa,a fost primul care a dat drumul la radio.
A doua zi,tensiunea plutea in aer in uzina.Fusesem anuntati de dimineata,la prezenta,ca nu avem voie sa stam in grupuri mai mari de doua persoane.Banda mergea foarte incet,in ritmul ala nu terminam nici 5 masini in ziua aia,din cele 32 cu care eram obisnuiti sa dam planul peste cap zilnic.Ies in fata atelierului si ma intalnesc cu prietenul Vasilica(baterist intr-o trupa rock care repeta la Apaca,cu care ma imprietenisem pentru ca trupa cauta un vocalist si,cum eu cantasem inainte de armata…poate iesea ceva.A avut un destin crunt:prin ’92,matol fiind,a intrat intr-o masina,aia n-a stiut de gluma si l-a proptit intr-o bordura.Cand am plecat eu din uzina invata sa mearga din nou.Pacat,era chiar bun):
-Da ba o tigara!
-Stai asa.
Nu termin bine de zis ca apare si prietenul Costel:
-Ce faci fetili???Care sare c-o tigare?
In timp ce ma scotoceam apare,congestionat la fata,Nea Niculae,seful de sindicat pe sectie:
-BAAAAAAAA,va bag in puscarie ,futu-va muma-n cur!!!!Ce cautati ba in grup?????Si nu gaseste pe altul sa-l ia de guler decat pe mine.
-Ce-ai bre,ai mancat gaini zapacite?,incerc eu s-o dau pe gluma.
-BAAAAA,TE BAG IN PUSCARIE!!!!
Imi cunoastea parintii:mama lucra acolo de vreo 20 de ani si ii fusese sef.Tata lucrase tot acolo,in alta sectie,si ii fusese coleg.Sindicatele nu erau decat „cureaua de transmisie dintre Partid si clasa muncitoare”.De unde isteria si rautatea asta??Probabil ca asa primise ordin.
Ma duc la mama in birou,imi face o cafea si ascultam la radio.Pe la pranz auzim faza aia cu „tradatorul Milea s-a sinucis…”.Ma reped in sectie,unde deja nimeni nu mai muncea,si ma infig in gatul lui Nea Niculae:
-Daca ti-as da un cap in gura acum,cam in ce puscarie m-ai baga?
A murit pensionat pe caz de boala dupa vreo 5 ani, in mizerie.N-am apucat sa-mi cer scuze de la el.Oricum nu ar fi inteles ce -si cum.
Eu am preluat un Aro cu bena si am facut asa-numitul „transport al Revolutiei”:impreuna cu un sofer de pe pista(soferi experimentati,care ar putea sa bata la cur oricand orice pilot profesionist) am dus paine si de mancare la revolutionari si am preluat mortii si i-am dus la Morga.De vreo doua ori pe zi treceam prin uzina si spalam benele de sange si creieri…Eram mai multe echipaje de acest fel.
Am avut doi prieteni care au murit.Unul dintre ei impuscat in frunte,celalalt ciuruit.Altii sunt si acum in scaunul cu rotile sau cu tije in corp.
Am mai spus-o:am fost rugat,efectiv,sa imi iau certificatul de revolutionar,dar consider ca eroii sunt morti si ingropati si ca beneficiarii acelor drepturi care au aparut dupa revolutie ar trebui sa fie doar mostenitorii si invalizii.Am prieteni revolutionari si sper sa nu mi-o ia in nume de rau,dar asta e parerea mea.
Am fost de fata cand acel loc de joaca din piata Pieptanari s-a transformat in Cimitirul Eroilor in ianuarie ’90.N-am sa uit niciodata camioanele si furgonetele care veneau cu morti ce erau inmormantati acolo pe zapada si zloata(Revolutia am facut-o in bluza,apoi s-a stricat vremea).
Si astazi,la 22 de ani distanta,ce vedem?Pensionari furati de pensie si omarati de lipsa hranei zilnice si a medicamentelor,cand ei ar trebui sa beneficieze de respectul nostru,ca ei ne-au adus pana aici!Copii carora li se refuza dreptul la invatamant,fericire,viata,COPILARIE,cand ei ar trebui sa ne ridice ca natiune prin contributia pe care si-o vor fi adus-o la tot ce inseamna dezvoltarea unei natiuni.Bolnavi carora li se refuza dreptul la viata,pur si simplu,prin desfiintarea de spitale si abandonarea pe strada cu perfuzia in vena.Elevi carora li se refuza dreptul la invatamant din considerente financiare si care ajung sa termine clasa a opta habar n-avand cum spune pisica: miau sau mi-au.Cetateni care-si cauta dreptatea in justitie si care apoi mor fara sa o fi gasit-o vreodata.Cetateni in putere care,in loc sa munceasca si sa plateasca taxe si impozite pentru tara lor,muncesc aiurea pe planeta si nemaidorindu-si sa vina acasa niciodata.Si exemplele pot continua la greu…
Credeam,pe 22 Decembrie 1989,ca totul se va schimba.In bine.S-a schimbat in rau.Totul,in ceea se priveste Romania,se duce la vale.Astept exemple asupra a ceea ce merge BINE si vorbim pe marginea lor,ca cele rele le stim cu totii!

PS:Nu dau numele prietenilor care au fost impuscati la Revolutie pentru ca nu am acceptul familiilor.Sunt printre primii ingropati in Cimitirul Eroilor Revolutiei.

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Iti doresc Craciun Fericit si un An Nou mai bun, Dongabone!

  2. Multumesc frumos.Si tie la fel;sa petreci frumos in sanul familiei 🙂

  3. la multi ani si tie, multa sanatate si vise implinite.

    Spusei ca s-au schimbat in rau lucrurile. Eu nu stiu daca a fo in bine sau in rau. Dar pot sa zic ceva, s-au schimbat. Si mai priveste un lucru: schimbarile astea ne-au dat libertate. Poate nu in tot ceea ce ne asteptam, dar avem libertatea de a vorbi, gandi, de a actiona, citi tot ce vrem, de a face ceva, de a pleca, de a ne muta.
    Atat ca democratia lipseste, iar mie mi se pare haos.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: